Pentru a risipi orice malentendu mă grăbesc să precizez că nu mă interesează viețile amoroase ale altora, cu atât mai puțin ale politicienilor. Prin amoruri mă refer aici doar la ceea ce devoratorii de talk-show-uri ale televiziunilor de știri ar putea lua drept „amoruri politice”. Și vin cu o a doua precizare, menită să sugrume din fașă orice ispită erotică: în politică nu există amoruri, există doar interese și strategii.
Crin Antonescu nu îi iubește nici pe Traian Băsescu, nici pe Victor Ponta, nici pe Daniel Constantin, nici pe Gabriel Oprea, așa cum nu îi iubește pe Ludovic Orban, Daniel Chițoiu, Călin Popescu-Tăriceanu sau Klaus Johannis. Are însă niște interese politice și o strategie mai mult sau mai puțin articulată pentru a le atinge. La nivelul anului 2014 principalele interese în politică ale lui Crin Antonescu sunt: să nu piardă controlul asupra partidului, să obțină un rezultat cât mai bun la europarlamentare și să-și maximizeze șansele pentru alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului. Odată obiectivele decupate, privind cu oarecare atenție mișcările de pe scena politică, este relativ simplu de dedus strategia pusă în aplicare de liderul PNL pentru atingerea lor. Făcând parte din familii europene diferite (PSD este afiliat grupului socialist, PNL face parte din grupul ALDE – Alliance of Liberals and Democrats for Europe) este limpede că cele două partide mari care compun USL nu puteau participa pe liste comune în alegerile europarlamentare. Fiecare parlamentar în plus sau minus contribuie la ponderea familiei europene de care aparține în Parlamentul European, iar la Bruxelles și Strasbourg, probabil, nu ar fi fost privită cu mare bucurie ideea că în România stânga și dreapta au făcut un soi de frăție pentru împărțirea voturilor fără să se știe exact care este ponderea uneia sau a alteia. Culoarul politic tradițional al PNL fiind unul de centru-dreapta, este clar că retorica electorală a partidului nu poate fi decât una anti-stânga, deci împotriva aliatului său de guvernare, PSD. Dacă PNL ar ataca partidele de dreapta, implicit, retorica sa electorală s-ar suprapune peste cea a USD (ceea ce, în fond, ar fi în concordanță cu acțiunea politică propriu-zisă a PNL), s-ar adresa aceluiași tip de electorat, iar șansele partidului domnului Antonescu de a tăia o halcă semnificativă din electoratul tradițional al stângii ar deveni cvasi-nule. De voie, de nevoie, PNL trebuie să mimeze opoziția și să încerce să rupă o bucată cât mai consistentă din acel procent uriaș de 60% din electorat care a boicotat alegerile de la sfârșitul anului 2012 și care este preponderent de dreapta. Împingerea în față a joker-ului Johannis trebuie privită strict din perspectiva acestui joc. Iar cartea jucată este cu adevărat una excelentă. Johannis întruchipează tot ce este mai străin de realitatea politică a USL: neamțul taciturn, tehnocrat, mai mult gospodar de succes decât politician, aparținând etniei care este motorul Europei. Altfel spus: seriozitate, competență, pricepere administrativă, potențial evident de lobby european. Totul este ca el să fie pus în valoare așa cum se cuvine, imaginea sa să devină vizibilă, iar apartenența lui la PNL să fie indubitabilă. Postul de vicepremier- jucător este varianta ideală pentru rapida sa impunere pe radarele electoratului. Pentru a păstra controlul asupra partidului, Crin Antonescu este vital interesat de rămânerea la guvernare. O ruptură reală de Victor Ponta și PSD, trecerea, de facto, în opoziție ar fi echivalenta unui dezastru economic pentru foarte mulți oameni din PNL (de la marii afaceriști până la miile de angajați ai ministerelor și ai structurilor subordonate), cu perspective mai mult decât incerte de redresare apropiată (e greu de presupus că actuala opoziție ar primi cu entuziasm la masa unei eventuale alte puteri formațiunea lui Crin Antonescu după istoria politică a ultimilor doi ani), iar o foarte previzibilă revoltă internă ar fi aproape imposibil de contracarat. În plus, firele care îl leagă pe Crin Antonescu de Victor Ponta sunt mai trainice decât ar fi înclinați să o creadă unii comentatori politici. Remarca ironică la adresa lui Victor Ponta, care ar fi preluat ca un chelner dorințele lui Barroso, spune mai multe despre cum vede Antonescu relația pe care ar trebui să o aibă USL cu președintele Comisie Europene decât despre un eventual diferend cu premierul. Nimic pe fond, față de vara de foc a anului 2012, nu s-a schimbat în raportarea președintelui PNL la instituțiile europene. Păstrarea în parlament a condamnatului Tudor Chiuariu, protejarea lui Varujan Vosganian și a celor declarați incompatibili de către parlament, a doamnei Duminică la Ministerul Educației, în pofida plagiatului dovedit, indică, fără tăgadă, rezervele președintelui PNL față de justiție, de statul de drept și, în ultimă instanță, de bunul simț. Date fiind valorile care răzbat din comportamentul politic al lui Crin Antonescu, este cert că principalul său partener politic va fi și pe viitor Victor Ponta, inclusiv în situația în care, de jure, PNL ar putea ieși de la guvernare. Viziunea comună asupra statului de drept, a funcționării justiției și a prezenței României în spațiul european sunt o garanție solidă în acest sens. Argumentele privind recredibilizarea lui Crin Antonescu în politica de dreapta sunt valabile și în cazul alegerilor prezidențiale. Interesul USL este ca el să rupă o bucată cât mai mare din electoratul încă indecis, cu vederi de dreapta. Ar restrânge bazinele electorale ale PDL și PMP și, implicit, ar mări zona de colectare a voturilor pentru USL. Apoi în funcție de discuțiile purtate cu Victor Ponta, și de situația în sondaje de la momentul respectiv, fie PSD va desemna un candidat de fațadă cu indicația ca grosul partidului să-l voteze pe Antonescu (după modelul Oprescu la Primăria Generală), fie USL va susține pe față candidatura lui Antonescu (ceea ce ar fi însă riscant pentru electoratul de dreapta pe care acesta l-ar putea cuceri între timp). În condițiile în care interesul lui Crin Antonescu este să rămână la guvernare, să dea impresia de ruptură de Victor Ponta și PSD (USD) pentru a seduce o parte din electoratul dreptei cu scopul de a continua „proiectele” USL (subordonarea justiției, un soi de autoritarism mimând statul de drept, o reacție comună, „demnă” în fața ingerințelor UE) de ce dă președintele Traian Băsescu sentimentul că îl protejează și încurajează pe Crin Antonescu? Mai ales că președintele poate fi suspectat de multe, dar nu de naivitate. Răspunsul este simplu: din calcul, destul de cinic. Principalul adversar politic al președintelui este, nu mai e demult un secret pentru nimeni, actuala guvernare de stânga. Chiar și mimând doar că îl atacă pe Victor Ponta, Crin Antonescu tot contribuie la erodarea credibilității acestuia în ochii electoratului indecis. Pe de altă parte, suspiciunea că președintele PNL cochetează pe ascuns cu marele dușman al USL este în măsură să taie disciplinatei armate electorale a PSD apetitul de a-l susține pe acesta în alegerile prezidențiale. Chiar dacă, probabil, la centru regulile jocului ar fi clar stabilite, este greu de presupus că ele ar fi cunoscute electorilor PSD de pe tot cuprinsul țării. Erodând imaginea lui Ponta și insinuând suspiciunea unei trădări a lui Antonescu, președintele Băsescu face un joc de tip win-win! Pe care, ca de obicei, îl joacă impecabil. Citiţi alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:
- Valeriu Stoica survolează prea sus
- România fără Băsescu
- Victor Ponta, capăt de drum
- Enigma Ion Iliescu
- Baletul politic al lui Vasile Blaga
- Două modele: Mona Musca şi Valeriu Stoica
- Cele două PSD-uri ale doctorului Ponta
- Dr. Ponta: parşiv sau disperat?
- Mihail Neamţu şi cei 30 de arginţi
- Schimbarea la faţă a lui Crin Antonescu
- Falimentul Puterii şi debilitatea Opoziţiei
- Ce să caute dr. Ponta în Moldova?
- Surprinzătorul domn Ponta
- O veste proastă pentru Crin Antonescu
- Ce nu înțelege Vasile Blaga
- Adevărul despre gazele de șist
- Arma secretă a PSD
- Cacealmaua lui Crin Antonescu
- Țara celor 588 de regi
- Ion Iliescu față cu democrația
- O lecție de onoare
- Alin Popoviciu are dreptate
- USL și avatarurile democrației reprezentative
- Putea spune NU preşedintele Băsescu?
- Contradicţia lui MRU
- La ziua unei Doamne
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!