Suntem asaltaţi în fiecare zi cu ştiri din ce în ce mai sumbre despre pandemia de COVID -19. Ne tot aşteptam ca vara să se mai domolească urgia. Nici vorbă. Cifrele sunt din ce în ce mai alarmante. Peste o mie de infectări pe zi. Spitale la capacitate maximă. La terapie intensivă nu mai sunt locuri. Număr record de morţi de la o zi la alta.
Un tablou sumbru despre care credeam că nu vom avea parte, odată cu venirea căldurii. Pentru că ni s-a spus la început că virusul nu rezistă la căldură. Uite că rezistă. Şi încă foarte bine.
La toate acestea se mai adaugă salvările care urlă în noapte din sirene transportând bolnavi. Plus o poveste cu un bolnav de coronavirus, care a tot fost plimbat de Vâlcea la Târgu Jiu şi apoi la Târgu Cărbuneşti, ba cu elicopterul SMURD, ba cu ambulanţele, până când bietul om a decedat pe drum, exact ca în filmul „Mortea domnului Lăzărescu”.
Toate astea ne fac să fim şi mai deznădăjduiţi. Pentru că o astfel de întâmplare vine să pună capac la multe altele din timpul acestei pandemii. De la haosul cu începerea şcolii şi până la scandalurile cu afacerile veroase cu măşti de protecţie, toate ne demosntrează că autorităţile sunt incapabile să gestioneze situaţia şi că, practic, suntem fiecare pe cont propriu.
Şi ca toate să fie negre, mai vine şi vestea tristă de la Oxford, de acolo de unde speram să vină vaccinul izbăvitor, cum că testele pe voluntari au fost oprite, pentru că unul dintre pacienţi a dezvoltat reacţii adverse. Ceea ce l-a determinat pe preşedintele Iohannis să ne anunţe că în nici un caz anul acesta nu vom avea nici un vaccin.
Vinovaţi de această veritabilă explozie a virusului, sau vârf de pandemie, care se tot înalţă, suntem, desigur, noi, ceăţenii. Că facem hore în faţa cârciumii la mare, în loc să ţinem distanţa. Că stăm la terasă mai mult decât trebuie. Că ne strănutăm unul altuia în nas fără mască sau cu masca sub bărbie ori sub nas. Că circulăm cu metroul sau autobuzul. Că mergem la muncă, unde nu prea respectăm regulile. Că nu ne spălăm îndeajuns pe mâini.
Nicăieri nu mai pare că există în lume un loc sigur, în care virusul să nu ne pună în pericol. Şi totuşi, el există.
Peste foarte puţin timp, în România vom avea alegeri. Despre posibilitatea ca alegătorii să se infecteze în secţia de votare, autorităţile spun că aceasta este complet exclusă. Se va vota în deplină siguranţă. Chiar dacă ştampila aceea este trecută din mână în mână şi sigur nu va sta nimeni să o dezinfecteze după fiecare folosire. Ar fi şi imposibil. Că actul de identitate trece din mână în mână şi înapoi la posesor, care numai dacă are la el o sticluţă cu dezinfectant îl mai poate sterliza. Ca să nu mai vorbim că nimeni n-a răspuns până acum la dilema: cum vor fi recunoscuţi alegătorii, că ei sunt cei din actul de identitate, dacă poartă mască. Deci, fie şi pentru o secundă, tot va trebui să o scoată, pentru a fi identificaţi de membrii comisiei.
Atunci, ne întrebăm. De ce este mai periculos statul la masă la terasă, decât statul în comisia de votare? De ce scosul măştii în magazin este mult mai periculos decât scosul măştii în secţia de votare? De ce trecutul unei foi din mână în mână la serviciu este mult mai periculos decât trecutul ştampilei de vot din mână în mână. De ce într-o şcoală, aflată într-o zonă roşie, copiii nu pot merge la cursuri, dar, totuşi, în aceeaşi şcoală, se poate organiza o secţie de votare.
Întrebări de bun simţ, pe care şi le pune orice om. Mai ales cei care şi-au luat direct în barbă sau în moalele capului câte o amendă drastică în starea de urgenţă.
Eu cred că am descoperit răspunsul. Ştiu de ce sunt aşa de sigure autorităţile că votul se va desfăşura în deplină siguranţă, fără ca nimeni să nu fie infectat.
Să ne reamintim cum se numeşte COVID-19. „Noul coronavirus”, nu? Nou, nu? Păi dacă e nou, înseamnă că e tânăr. Şi dacă este tânăr, înseamnă că încă nu are 18 ani. Deci nu este major. Aşa că nu are ce căuta în secţia de votare.
De ceea cred eu că se poate face orice în secţiile de votare, fără teamă de infectare. Virusul nu are drept de vot, pentru că nu este major.
De aici şi siguranţa autorităţilor că nu va intra în secţiile de votare.