Exclusiv. Într-un interviu acordat EVZ, interpretul personajului John Locke spune că "Lost" "se va încheia înainte ca fanii să se plictisească de el".

Enigmaticul John Locke din serialul “Lost: Naufragiaţii” are în spate un personaj care a exersat actoria în zeci de seriale TV americane.

Acum mai bine de patru ani, Terry O’Quinn (56 de ani) a ieşit din cvasianonimat cu rolul misteriosului lider spiritual al naufragiaţilor de pe Insulă, John Locke. Povestea lui şi a celorlalţi “insulari” a ajuns la sezonul 4, difuzat pe AXN, în fiecare sâmbătă, de la 22.00. Anul trecut, rolul i-a adus lui Terry O’Quinn un premiu Emmy, iar fanii din întreaga lume i-au dedicat cântece.

Într-un interviu acordat în exclusivitate EVZ, la Londra, actorul mărturiseşte că n-a ascultat încă melodia “Don’t Ever Tell Locke What He Can’t Do”, dar că i se pare amuzantă o alta, „Sweet Terry”. Promite că „Lost” se va încheia „înainte ca fanii să se plictisească de el”.

EVZ: Ai fost singurul actor din “Lost” care a primit un rol fără să dea măcar o probă. L-ai acceptat înainte de a citi scenariul? Terry O’Quinn: Da! Aveam nevoie de un job! Nu aveam nici un rol când producătorul filmului, J.J. Abrams, m-a sunat. I-am spus pe loc “Da, vreau rolul!”. Şi el mi-a răspuns: “Aşteaptă puţin, se filmează în Hawaii”. „Pot să mă împac cu asta”, i-am spus. M-a asigurat că s-ar putea să nu am mare lucru de făcut la început, dar că rolul meu va deveni foarte important în film.

Deci, el ţi-a ales şi personajul… Aşa e. În mai toată cariera mea, de fapt, nu eu am ales, ci alţii. Dacă cineva îmi oferă un job, îl accept de cele mai multe ori, pentru că nu trăiesc în L.A. sau New York şi sunt cumva pe margine, în afara ariei de observaţie. Accept tot ce mi se oferă, aşa îmi plătesc taxele.

S-au schimbat în vreun fel lucrurile după “Lost”? Mai multe oferte? S-au schimbat pe moment. În ultimii patru ani, „Lost” mi-a procurat o viaţă îndestulată. Şi pentru următorii doi ani la fel, sper. După, încep din nou să-mi caut de lucru. Deocamdată, nu curg ofertele, pentru că lumea e conştientă că mai am de lucrat aici. Sau sper că acesta e motivul. Pe de altă parte, oricine e conştient că sunt foarte cunoscut acum ca John Locke din „Lost” şi în orice film aş apărea, reacţia ar fi aceeaşi: „Uite-l pe Locke din «Lost»!”. Îţi distrage foarte tare atenţia chestia asta. Te scoate cu totul din film şi apoi trebuie să te chinui să-l tragi înapoi pe spectator. În plus, eu am 56 de ani, sunt mulţi alţii acolo cu 25… (râde). Există mai multe roluri în lumea asta pentru cei care arată ca Sawyer sau Kate. „Lost” îmi va folosi, sper, să fac următorul pas în cariera mea. Adică să regizez primul meu film.

Ai deja un scenariu? Vara viitoare voi petrece câteva săptămâni în Irlanda unde voi căuta locaţii. Filmul se va numi „The Land of Youth”, iar scenariul e scris împreună cu fratele meu. E o poveste despre iertare şi dragoste, iar eu voi avea rolul principal, pe lângă faptul că îl voi regiza.

Cu cine ai împărţi rolul principal în filmul tău? Emma Thompson, ar fi drăguţ. Îi spuneţi din partea mea? E ideală.

„Lost” a fost o mare excepţie

La început ai fost foarte sceptic în ce priveşte succesul serialului. De ce? Ei bine, sunt sceptic din fire şi, în plus, am jucat în destule seriale încât să ştiu că de cele mai multe ori nu funcţionează. La fiecare serie care reuşeşte, există o duzină care nu. Iar „Lost” a fost o mare excepţie.

Complexitatea intrigii crezi că i-a făcut pe unii spectatori să renunţe pe parcurs? Nu. Tocmai, cred că asta ne-a definit audienţa. Oamenii care nu pot duce până la capăt o carte groasă, o lasă, iar pe principiul ăsta, ştim cine ne sunt fanii. Cine a fost cu noi până acum, va fi şi în continuare.

Personajul tău sporeşte misterul întregii poveşti, e un fel de lider spiritual, enigmatic… John Locke mi se pare prea instabil şi prea periculos pentru a fi lider. E tipul acela de om care, dacă pune mâna pe putere, va abuza de ea. E un pic nebun. Şi mai e şi religios pe deasupra, ceea ce îl face şi mai periculos.

E vreun alt personaj pe care l-ai fi ales? Am cel mai tare personaj din „Lost”! Serios! Totuşi, dacă aş fi putut fi altcineva, i-aş fi ales pe Sawyer sau Hurley, pentru că au chestii amuzante de spus. În plus, Sawyer arată foarte bine! Deci ar fi trebuit să arăt ca el! (râde)

„Mă trezesc noaptea cu dureri de muşchi”

Îţi place cântecul dedicat lui Locke? “Don’t Ever Tell Locke What He Can’t Do”… Există cântecul ăsta? Nu l-am auzit! Dar am ascultat un altul, al unei formaţii canadiene numită The Sea Captains. Nu ştii că e despre Locke, pentru că se cheamă „Sweet Terry”. Şi spune la un moment dat „Am greşit, am greşit”… E despre Locke căzând prin trapă şi strigând „Am greşiiiit!” E foarte amuzant!

În afară de „căzături”, ce ţi s-a părut cel mai solicitant la rolul tău? Provocările fizice şi scenele foarte emoţionante. Era un pasaj în scenariu de genul „John Locke e în pădure. Plânge”. „Ce?! Nu putem rezolva altfel?!”, i-am implorat pe scenarişti. Şi nu s-a putut altfel. Însă cele mai grele sunt scenele în care trebuie să alerg sau să urc, să car ceva. Iar eu trebuie să fiu în formă. În scenariu ar putea fi o frază de genul: „Locke aleargă prin pădure. E foarte rapid”. Iar eu le zic: „Ok, la prima tăietură o să fiu foarte rapid, la a doua nu!”. Uneori, mă trezesc noaptea cu dureri îngrozitoare de muşchi şi abia mă mişc!

E grea munca în Hawaii? Filmezi acolo de câţiva ani.... E minunat. Uneori, când iau pauze lungi – castingul fiind foarte vast – mă plictisesc de moarte, pentru că e o insulă foarte mică. E o lume exotică pentru mine, iar când nu lucrez, mă simt captiv într-o vacanţă care nu se mai termină.

„Hawaii e cel mai frumos loc din lume”

Cea mai enervantă parte la filmări? Cea cu ascunzătoarea. E aşa de frumos să filmezi pe plajă şi în junglă, unde sunt corturile şi e mult soare. E cel mai frumos loc din lume. E ca şi cum ai fi la un picnic. Şi vine ascunzătoarea, mai exact un studio improvizat absolut deprimant, unde trebuia să apeşi toată ziua un buton. M-am plâns producătorilor şi am spus-o şi într-un interviu. Iată ce mi-au răspuns ei: „Eşti nefericit pentru că Locke e nefericit în film. Dar primeşti cecurile pe care ţi le trimitem lunar, nu?”

Ai legat vreo prietenie la cataramă cu unul dintre actorii de pe insulă? De obicei, nu am de gând să ţin legătura prea strâns cu oamenii cu care lucrez, chestia asta face parte din viaţa de ţigan pe care o duce un actor. Îi întâlneşti, îi placi, lucrezi cu ei şi pleci. Totuşi, cred că voi ţine legătura cu Michael Emerson, mi-a plăcut să lucrăm împreună, stilurile noastre sunt foarte asemănătoare. Îmi place foarte mult să joc cu Evangeline Lilly, mi se pare una dintre cele mai talentate actriţe din lume. Şi e întotdeauna o provocare să joci cu Josh Holloway, Jorge Garcia sau Naveen Andrews. Crede-mă, nu e nimic mai rău decât să joci cu oameni care îţi displac.

Ce crezi că a adus „Lost” în televiziune? A ridicat ştacheta un pic mai sus. „Lost” e mai bine realizat decât tot ce am văzut până acum în TV. E mai cinematic decât orice alt serial. Şi a impus un precedent stabilind chestia asta: „Vom termina serialul ăsta înainte ca lumea să se plictisească de el”.

ROLURI Favoritul lui J.J. Abrams

Înainte de juca în “Lost: Naufragiaţii”, Terry O'Quinn a regizat un musical, “Orchestrina”, şi a apărut în zeci de alte seriale TV americane, în roluri secundare. Începând cu anii 80, a primit partituri în “Miami Vice”, “Star Trek: The Next Generation”, “Millennium” sau “The X-Files”. Rolul asasinului din filmul “The Stepfather” i-a adus câteva premii importante, iar după câteva apariţii în serialul “Alias” (2002-2003), a devenit actorul favorit al celebrului producător J.J. Abrams.

În 2007, prestaţia din “Lost” i-a fost răsplătită cu un premiu Emmy. Actorul locuieşte în Reisterstown, Maryland, împreună cu soţia sa, cu care este căsătorit de 25 de ani, şi cei doi fii. În perioadă în care a filmat pentru “Lost”, O’Quinn şi-a cumpărat o casă în Hawaii.