"BOMBA CHIMICĂ" din antiperspirantele pe care le folosim zilnic. Aceeaşi substanţă se găseşte din plin şi în alimente

Antiperspirantele din comerţ conţin aluminiu, care creşte riscul de cancer la sân. Metalul se găseşte în exces şi în anumite alimente, precum cerealele, biscuiţii sau prăjiturile.

Majoritatea antiperspirantelor conţin aluminiu, care blochează activitatea glandelor sudoripare şi împiedică eliminarea naturală a toxinelor din regiunea axilei. Aceste substanţe se depozitează, în timp, în ganglionii limfatici din această zonă. Deodorantele sunt mai puţin eficiente "Se pare că astfel se produc anomalii în structura ADN-ului celulelor mamare, cu posibilă implicare în apariţia cancerului la sân. Există argumente pro şi contra acestei teorii, dar tot mai multe persoane doresc să folosească produse fără aluminiu", spune medicul dermatolog Oana Clătici. O altă idee frecvent vehiculată susţine faptul că sărurile de aluminiu din antiperspirante ar creşte nivelul estrogenului (hormon sexual feminin) în corp, asociat tot cu riscul de apariţie a cancerului la sân. Antiperspirantele sunt cu atât mai nocive cu cât aluminiul pătrunde mult mai uşor în organism prin piele decât pe cale digestivă, favorizând astfel şi apariţia bolilor sistemului nervos. O altă problemă este prezenţa parabenilor din compoziţia acestor cosmeticeparaben, etil-paraben, propyl- paraben."Există studii care au identificat con centraţii crescute de parabeni în ţesuturile tumorale provenind de la femei cu cancer la sân " , adaugă medicul. Pe de altă parte, deşi nu afectează activitatea glandelor sudoripare, deodorantele nu combat la fel de eficient mirosul transpiraţiei, mai ales în zilele caniculare, şi au în compoziţie mulţi parabeni şi subs tanţe antibacteriene ce "strică" flora naturală a pielii. Piatra care combate transpiraţia O alternativă la antiperspirantele cu aluminiu este piatra de alaun, un cristal mineral cunoscut pentru calităţile sale de a regla transpiraţia. Se găseşte în magazinele de tip plafar sub formă de piatră brută sau şlefuită şi costă în jur de 20 de lei. "Este hipoalergică şi economică- poate să ţină câţiva ani. Trebuie să fie inscripţionată Potasium Alun, pentru a avea garanţia că e naturală. Cea sintetică este Ammonium Alun. Trebuie folosită pe piele umedă, după duş, sau se umezeşte şi se aplică pe pielea uscată", sunt recomandările medicului Oana Clătici. Piatra de alaun, mai sănătoasă decât antiperspirantele obişnuite Mâncăm aluminiu pe pâine! Aluminiul e folosit şi în industria alimentară ca aditiv (E 173, E 520, E 521, în cereale, prăjituri şi biscuiţi) sau în medicamente (aspirina tamponată). La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenţa în exces a aluminiului în alimentaţie, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 mg pe kg, în condiţiile în care cantitatea tolerabilă e de cel mult 1 mg. Un studiu efectuat acum trei ani a arătat că 30% dintre români au aluminiu în corp peste limita permisă. "Cantitatea creşte peste cota admisă şi atunci când carnea e gătită în oale de aluminiu sau în staniol. În timp, expunerea la aluminiu poate duce la demenţă, Parkinson, osteoporoză", atrage atenţia profesorul Gheorghe Mencinicopschi.