Tânăra producătoare a vorbit pentru EVZ despre relaţia cu părinţii şi iubitul, munca la Hollywood şi filmul produs de ea care a avut cea mai mare priză peste hotare.
Alma Sârbu a produs deja şapte lungmetraje. Pentru EVZ, ea a explicat de ce, deşi a studiat în SUA, nu şi-a continuat cariera acolo. EVZ: În ultimii ani ai produs mai mult comedii. Care este motivul? Alma Sârbu: Mie îmi plac comediile şi cred că spectatorii au nevoie de mai multă comedie şi mai puţină dramă. În România acest gen a fost mai puţin exploatat după Revoluţie. Regizorii, scenariştii şi actorii ieşiţi dintr-o epocă în care au fost cenzuraţi au ales să folosească libertatea de expresie şi creaţie pentru a încheia socotelile cu o istorie dureroasă şi, în majoritatea cazurilor, cheia în care au ales să-şi exprime ideile nu a fost comedia. Eu mă regăsesc în acest gen, am găsit scenarii bune şi mulţi actori cu un real talent pentru comedie şi, astfel, am ales să produc comedii. La producţia "Mamaia" aţi apelat la un scenarist american, Collin Blair. De ce? Collin este un scenarist foarte bun. Am absolvit amândoi aceeaşi facultate, University of Southern California din Los Angeles, şi lucrăm împreună de fapt de cinci ani. Am început în Los Angeles unde făceam de toate: citeam multe scenarii, contactam zeci de producători zilnic pentru a promova România ca locaţie de filmare şi dezvoltăm proiecte. Am reluat colaborarea anul trecut, când am produs primul său lungmetraj, "Ho Ho Ho 2 - O loterie de familie" (care va avea premiera în cinema în această toamnă) şi am continuat şi la "Mamaia" deoarece este un scenarist foarte talentat, absolvent al unei şcoli care l-a învăţat să găsească reţeta comercială a unui film. Ştiu că ai colaborat mult cu regizorul Jesus Del Cerro. Cu ce alte nume internaţionale ai mai lucrat? În producţiile viitoare cu cine ai mai dori să colaborezi? Cu Jesus am făcut cinci filme până acum. Am lucrat cu Pitof Comar ("Catwoman") la "Fire and Ice" (MediaPro Pictures, 2008), iar colegii mei de facultate de la American Film Institute, unde am făcut masterul, şi cu care se poate spune că am lucrat sunt în mare parte "faimoşi" acum. Zal Batmanglij a avut un film la Sundance anul trecut, alţii editează seriale mari precum "Mad Men" sau "CSI", şi aşa mai departe. Este mai puţin important pentru mine dacă oamenii cu care colaborez sunt cunoscuţi sau nu atâta timp cât sunt creativi şi buni în domeniul în care profesează. Printre producţiile care-ţi poartă semnătura, care este filmul ce a avut cel mai mare succes în străinătate? Categoric "Naşa". Faptul că este în limba engleză ajuta foarte mult în distribuţia internaţională, dar, de asemenea, "Ho Ho Ho" a fost foarte căutat, mai ales în Europa de Est.
Ai petrecut multă vreme în Statele Unite. Cât de cunoscută este cinematografia românească acolo? Din păcate nu atât de cunoscută. Cu siguranţă premiile de la festivalurile europene din ultimii ani şi, mai ales, filmul lui Cristian Mungiu au atras atenţia asupra cinematografiei româneşti, dar filmele noastre încă nu au dat lovitura în SUA. Ai avut posibilitatea să profesezi în Statele Unite? De ce ai preferat să te întorci în ţară? În timpul facultăţii am lucrat la MTV Films în incinta Paramount Studios, iar după ce am terminat masterul în 2006 am început să dezvolt proiecte. Am realizat însă că va mai dura ceva timp până aş fi ajuns să le produc deoarece în 2008 America intra din plin în criză economică. Ştiind că în România se căutau producători, am decis să vin şi să îmi încep cariera aici şi ulterior să produc filme oriunde în lume. Din 2008 până acum am produs şapte lungmetraje şi toate au fost nişte experienţe extraordinare. Ce actori români sunt cunoscuţi peste Ocean? Ce-i trebuie unui actor român ca să devină cunoscut în America? Nu foarte mulţi. Maia Morgenstern sau Dragoş Bucur, de exemplu, sunt cunoscuţi. Prima barieră pentru un actor român este accentul: dacă nu poţi juca în limba engleză fără accent, atunci rolurile sunt extrem de limitate. Restul este pură şansă.
Ştiu că cinematografia românească trece prin mari dificultăţi financiare. Întâmpini probleme în ceea ce priveşte bugetul? Încasările sunt suficient de mari? Probleme sunt mereu, la orice nivel de buget, dar, cu siguranţă, faptul că piaţa din România nu permite deocamdată posibilitatea de a avea bugete mai mari de câteva sute de mii de dolari este o provocare. În ceea ce priveşte distribuţia, problema principală este că noi nu avem destule săli de cinema şi asta afectează fantastic încasările. Un film românesc este distribuit în cel mult 15 copii în toată ţara, pe când în străinătate vorbim de sute de copii şi, aşadar, de un public mult mai numeros. În străinătate industria filmului se bucură de mare atenţie. Cât de confortabil este să fii producător în România? Ce dificultăţi întâmpini? Fiind o piaţă mică posibilităţile sunt limitate. Mi-aş dori să pot lucra cu mai mulţi regizori şi să produc o varietate mai mare de filme. În România exista prejudecata că filmele autohtone nu sunt "bune". S-a schimbat ceva? Publicul se va întoarce în sala de cinema să vizioneze filmul românesc atunci când va simţi că poate fi entertained. De exemplu, până acum câţiva ani nu s-au făcut prea multe filme româneşti pentru tineri sau pentru copii, două segmente de piaţă, care, din punctul meu de vedere, au fost lăsate deoparte, cu toate că aceste două categorii sunt plătitoare de bilete la cinema. Publicul românesc cunoaşte mai mulţi actori americani decât români. De ce crezi că se întâmplă acest lucru? Totul are legătură cu expunerea şi cu marketingul. Un film în Hollywood are un buget de promovare enorm, uneori egal cu bugetul de producţie al filmului în sine. Actorii care joacă în filme americane de succes sunt produsele unei industrii care în câţiva zeci de ani a creat figuri iconice care au rămas în istoria recentă a umanităţii. La Hollywood s-a inventat şi perfecţionat reţeta de promovare internaţională a actorilor. În aceste condiţii, lucrurile nu se pot compara. Eşti fiica unuia dintre cei mai puternici oameni din media. Cât de mult a contat acest lucru în evoluţia profesională? Cât de mult ai muncit ca să reuşeşti să te impui?
Înainte de orice, chiar şi în cronologia existenţei mele, sunt copilul mamei şi tatălui meu. Tot ce am devenit după le datorez şi lor, într-o mare măsură. Tatălui meu îi datorez mai ales faptul că m-a încurajat să fiu Alma Sârbu şi nu "fata lui Adrian Sârbu".
Anul trecut ţi-ai declarat public relaţia cu omul de afaceri Sorin Bacula. Cum evoluează relaţia? Te gândeşti la o căsătorie? Sunt într-o relaţie frumoasă cu un om deosebit şi sunt fericită. Ne completăm unul pe celălalt. Cât despre planurile noastre, prefer să vorbim despre ele atunci când se vor concretiza.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/yp_K4CQZkP8?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>