Ziua Ungariei. Istoricul Alin Ciupală: "15 martie nu are legătură directă cu naţiunea română"

INTERVIUL ZILEI. În 1848, maghiarii au semnat proclamaţia prin care încercau să refacă Ungaria din timpul lui Matei Corvinul.

În fiecare an, ziua de 15 martie tulbură apele între români şi maghiari. Ungurii spun că sărbătoresc eliberarea de sub dominaţia Imperiului Habsburgic din 1848, iar românii - începutul unui conflict sângeros cu maghiarii. Într-un interviu acordat "Evenimentul Zilei", istoricul Alin Ciupală a explicat contextul zilei de 15 martie. EVZ: De ce sărbătoresc maghiarii ziua de 15 martie? Conf. Dr. Alin Ciupală: Ziua Ungariei a fost stabilită de momentul proclamaţiei pe care guvernul revoluţionar maghiar, la 1848, a dat-o pentru a anunţa proiectul politic prin care Ungaria se forma în graniţele istorice. Această decizie a trezit reacţia naţio­nalităţilor vecine, printre care şi a naţiunii române, care urmau să fie înglobate într-un nou stat, construit pe ruinele Imperiului Habsburgic. Trebuie să spunem că datorită revoluţiilor care izbucnesc în mai multe zone ale Imperiul Habsburgic, acesta încetează să mai existe, moment care a fost marcat de părăsirea Vienei, a Capitalei, de către familia imperială.

A fost ceva unic în Europa? Proiectul paşoptist al maghiarilor este asemănător cu alte proiecte paşoptiste din Europa, numai că guvernul maghiar nu a ţinut cont de proiectele naţionale şi aspiraţiile sârbilor, croaţilor, românilor, germanilor, care urmau să fie înglobaţi în graniţele noului stat.

Ce legătură a avut cu România? Momentul 15 martie nu are legătură directă cu naţiu­nea română. Generaţia maghiară paşoptistă nu a plecat de la ideea nesocotirii sau încălcarea drepturilor românilor. Pur şi simplu, proiectul naţional maghiar şi-a urmărit obiectivul strategic. Că acest obiectiv strategic a făcut, prin efectele secundare, să ducă la încălcarea unor proiecte naţionale este adevărat, dar este altceva. Maghiarii nu au luat această decizie pentru a-i deranja pe vecinii lor. Ei au plecat de la ideea atingerii unui obiectiv strategic şi anume organizarea unui stat maghiar independent de Viena, în afara Imperiul Habsburgic, un stat care urma să înglobeze toate teritoriile care aparţinuseră regatului medieval al Ungariei, Ungaria din timpul regelui Matei Corvin care cunoaşte maxima expansiune. Când au avut loc conflictele dintre români şi maghiari? Primii care au reacţionat după declaraţia din martie 1848 au fost croaţii. Ei au avut şi avantajul existenţei unui regiment regulat, echipat, instruit în cadrul Armatei Habsburgice. Şi românii aveau unităţi militare regulate, regimente grănicereşti care au apărut în timpul Mariei Tereza, dar unierau dispuse în zone de frontieră, ceva mai slab echipate. În plus, au existat şi anumite ezitări în rândul elitei paşoptiste româneşti. De aceea, reacţia românească faţă de proclamaţia guvernului maghiar s-a produs cu oareacare întârziere. GRUPĂRI

Forţele politice maghiare, spre extremă

Cât de moral este, din punct de vedere istoric, să ridici un monument pentru comemorarea evenimentelor de atunci? Monumentul dedicat generalilor maghiari executaţi de austrieci şi ruşi în 1949, lângă Arad, este ridicat în secolul XIX. Este un monument care comemorează jertfa acestor generali care au condus trupele revoluţionare maghiare în timpul confruntărilor din Transilvania. Din păcate, după 1990, elementele fundamentaliste maghiare şi cele din România au încercat să speculeze reinaugurarea monumentului, pentru a alimenta curentele radicale care există şi în Ungaria, şi în România. Care sunt motivele acestor conflicte? Cred că toate aceste incidente sunt alimentate de grupări radicale, xenofobe, care vor publicitate. Este adevărat că, în ultima vreme, asistăm, noi şi partenerii noştrii din Europa, la o alunecare a forţelor politice din Ungaria spre o poziţie extremistă. 1848 este anul în care maghiarii au semnat o proclamaţie, urmărind independenţa faţă de habsburgi şi refacerea regatului Ungariei

CV

Alin Ciupală, istoric

  • conferenţiar doctor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti;
  • absolvent al Facultăţii de Istorie din Universităţii Bucureşti în 1996, şi-a doctoratul în 2002;
  • specializare în istoria secolului al XIX-lea;
  • născut în Câmpina, Prahova

Citiți și:

  • Voinescu: În fiecare an, de 15 martie avem parte de o agitaţiune, dar România rămâne aşa cum e