Cum a atenuat Moscova, deocamdată, lovitura sancțiunilor occidentale
Mai mult decât pe câmpurile de luptă, adevărata forță de elită în serviciul lui Vladimir Putin ar trebui, căutată, probabil, în birourile de la Moscova. În sălile în care o mână de economiști și tehnocrați parează lovitura sancțiunilor grele impuse de țările occidentale, scrie Mauro Del Corno în Il Fatto Quotidiano.
La cârmă se află guvernatorul băncii centrale Elvira Nabiulina, ministrul de finanțe Anton Siluanov asistat de consilierul economic în vârstă de patruzeci de ani Maxim Oreșkin, mai puțin cunoscut dar, potrivit agenției Bloomberg, principalul arhitect al stabilității sistemul economic şi financiar rusesc. Echipa se completează cu guvernatorul adjunct al Băncii Centrale Alexey Zabotkin, 44 de ani, și ministrul adjunct al finanțelor Vladimir Kolychev, 39 de ani. Toți sabsolvenți ai celor mai prestigioase școli economice rusești și cu experiență în străinătate.
Partida sancțiunilor se joacă pe termen lung. Lipsa livrărilor de produse străine precum cipurile sau componentele high-tech pe care Rusia nu le produce este menită să erodeze treptat capacitatea industrială a țării, însă cu cât trece timpul, cu atât economia are o marjă din ce în ce mai mare de adaptare. Sistemul de sancționare este masiv, dar poros, având în vedere că economiile mari precum India sau China, care au fost de multă vreme primul partener comercial al Moscovei, nu participă.
Provocarea economică se va juca pe capacitatea Rusiei de a-și devia fluxurile comerciale de ieșire și de intrare către țări „prietenoase”, pe de o parte, și pe rapiditatea cu care Europa se va detașa de sursele de energie rusești, pe de altă parte. Cu toate acestea, deocamdată, mult sperata prăbușirea a economiei ruseşti nu a avut loc. Banca americană JP Morgan crede că țara va ajunge în recesiune, dar cu o scădere a Produsului Intern Brut de 3,5%, adică mai puțin de jumătate din ceea ce se presupunea inițial.
O parte din merit revine ideii lui Oreșkin de a adopta mecanismul de „plată în ruble” pentru petrolul și gazele rusești, căruia au ajuns să se supună toate țările europene. Companiile străine continuă să vireze dolari și euro în băncile rusești pentru a cumpăra hidrocarburi, iar sumele sunt convertite apoi în moneda locală. Fapt care face ca Moscova să continue să aibă monede valoroase și permite rublei să nu se deprecieze.
Prăbușirea inițială a monedei ruse a fost stopată datorită reacției rapide a băncii centrale prim controlul capitalului, deturnarea profiturilor companiilor naționale în sprijinul monedei naționale și o creștere uriașă a ratelor dobânzilor de până la 20%., măsuri care au fost reduse apoi treptat pe măsură ce moneda și-a recăpătat puterea datorită afluxului continuu de capital străin. Moscova se confruntă acum cu problema opusă, supraevaluarea monedei care riscă să penalizeze și mai mult competitivitatea industriei naționale. În acest scop, banca centrală ar opera deja pe piețele valutare ale valutelor „prietenoase” precum yuanul chinezesc sau rupia indiană, pentru a calibra mai bine puterea rublei.
Excluderea majorității băncilor rusești din rețeaua internațională de mesagerie bancară Swift și înghețarea rezervelor băncii centrale ruse deținute „fizic” în străinătate (pentru o valoare totală de circa 400 de miliarde de dolari) nu au fost acele lovituri de k.o la care se aștepta cineva. Decizia de a pilota Rusia către o incapacitate artificială de plată a obligațiunilor sale denominate în valută blocând conturile și făcând astfel imposibilă plata cupoanelor deținătorilor străini, pare să fi fost chiar un autgol, lăsând Moscovei resurse suplimentare pentru a plăti războiul.
Pe de altă parte, țara nu are nevoie să se finanțeze pe piețele financiare internaționale prin emiterea de obligațiuni. Rusia încasează în fiecare zi în jur de un miliard de euro prin vânzarea de petrol și gaze care, deocamdată, sunt în esență lipsite de sancțiuni. Pe de altă parte, achizițiile din străinătate s-au prăbușit și acest lucru generează în balanța comercială un excedent uriaș de 70 de miliarde de dolari pe lună (diferența dintre valoarea exporturilor și importurilor).
Fluxurile de gaze și petrol către UE au scăzut, însă creșterea simultană a prețurilor aduce inflație în Europa și asigură menținerea veniturilor Moscovei. În luna iulie, producția gigantului de stat rus Gazprom a ajuns la cele mai scăzute niveluri din 2008 (un an de criză internațională), iar exporturile au scăzut pentru a patra lună consecutiv.
În iulie, grupul a distribuit în medie 774 de milioane de metri cubi de gaz pe zi, cu 14% mai puțin decât în iunie și cu 12% mai puțin decât acum un an. Gazprom a declarat marţi că între lumile ianuarie și iulie a crescut livrările de gaz către China cu 61% prin conducta Siberian Force. Mai multe țări, inclusiv India, și chiar Arabia Saudită, cumpără din ce în ce mai mult petrol rusesc, care este vândut la preţuri mai mici decat cele ale pieţei, dar oricum ridicate, pentru a-l rafina apoi și a revinde pe piețele din întreaga lume produsele obținute.
Triangularea este o tehnică clasică de eludare a sancțiunilor și nu se referă doar la produse energetice. Se pare că marile companii occidentale ar folosi filiale cu sediul în alte țări sau firme pentru a-și introduce produsele în interiorul granițelor ruse. În ceea ce privește companiile italiene, multe ar pivota spre Turcia, așa cum arată cele mai recente date raportate de Corriere della Sera privind comerțul dintre Italia și Turcia și Turcia.
De altfel deja în luna aprilie, Ilfattoquotidiano.it a informat despre aceeași schemă folosită de companiile italiene prin Kazahstan. Vladimir Putin s-a întâlnit recent la Teheran cu președintele turc Recep Tayyp Erdogan și cu președintele iranian Ebrahim Raisi. Țara are o experiență îndelungată în tehnicile de evitare a sancțiunilor și s-a discutat și despre acest lucru. Întrebat însă despre subiect, consilierul economic Oreșkin a explicat cum contramăsurile adoptate de Moscova sunt „mult mai bune” și mai eficiente decât cele iraniene.
Pe de altă parte, companiile rusești pot face afaceri în mod legal cu multe economii mari, în timp ce eficacitatea sancțiunilor este proporțională cu amploarea țărilor care aderă la acestea. Între timp, aproximativ 700 de companii străine au fugit din Rusia, iar golurile lăsate de unele dintre acestea au fost umplute de antreprenori locali. În acest punct, Oreșkin a explicat că guvernul rus nu intenționează să abandoneze economia de piață ci vrea să facă exact opusul. „Acum este încurajată în mod special inițiativa privată, așa cum remintește de obicei președintele în discursurile sale”, a adăugat el.(Traducerea Cătălina Păunel, RADOR)