Alexandru Ioan Cuza - două declarații memorabile în decembrie 1861. Domnitorul Unirii a repurtat o victorie diplomatică esențială prin recunoașterea Dublei Alegeri în perioada 3/15 decembrie - 11/23 decembrie 1861.
Ajutat de diplomați de excepție ca Vasile Alecsandri, Ludovic Steege , Costache Negri și alții, Alexandru Ioan Cuza a obținut ceea ce dorise: recunoașterea actelor de voință națională din 5 și 24 ianuarie 1859. Comunicarea domnitorului Principatelor Unite Alexandru Ioan Cuza s-a făcut prudent. Mai înâi va da de înțeles că Puterile Garante și Puterea Suzerană au fost de acord cu Unirea. La o săptămână, Proclamația de la Iași a domnitorului a fost mult mai explicită.
Declarația lui Alexandru Ioan Cuza din 3/15 decembrie 1861
Alexandru Ioan Cuza a declarat la deschiderea Adunării Deputaților, în data de 3/15 decembrie 1861:
„Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor Moldovei și Valahiei, care vor alege aşa cum „România o va simţi şi o va dori. După trei ani de silinţe neîntrerupte, Unirea este în fine dobândită pentru noi'”
Declarația lui Alexandru Ioan Cuza din 11/23 decembrie 1861
La puțin peste o săptămână de la acea declarație, la Iași, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza emitea Proclamașia din 11/23 decembrie 1861 în care arăta:
”Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă şi de puterile garante şi s-a înscris în datinile naţiunilor. În zilele de 5 şi 24 ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în alesul naţiunii, ati întrunit speranţele voastre într-un singur domn, alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti dar a o întări. Să trăiască România!''”
Dar cum s-a ajuns aici?
Împăratul Napoleon al III-lea își împuternicise ministrul plenipotențiar acreditat la Constantinopol să își ofere bunele oficii pentru ca Marele Vizir să ia în calcul problema românească. Aceasta consta în oferirea unui răspuns la Memoriul către Puterile Garante și către Poarta Otomană. Memoriul fusese redactat și trimis de Alexandru Ioan Cuza, în luna iunie a anului 1860. Demersul nu a rămas fără urmări. În data de 20 noiembrie/2 decembrie 1861, Înalta Poartă a emis celebrul Firman de Organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei. Prin acest Firman, Imperiul Otoman a recunoscut Unirea Principatelor. Drumul spre deplina unificare din ianuarie 1862 era deschis.