După ani în care au exploatat cu succes frica și dezamăgirea, resentimentele de clasă și tensiunile rasiale, o mare parte din conducerea democraților a ajuns să supradozeze limitele ideologice, scrie NationalInterest.org.
Articolul de pe site-ul citat pornește de la o frază celebră a lui John Arbuthnot (1667-1735 ) medic scoțian, om de știință, matematician, unul dintre principalii gânditori ai vremii sale. Și care se aplică vremurilor tulburi prin care trece lumea acum: „Toate partidele politice sucumbă în cele din urmă, înghițindu-și propria otravă.”
Deși fraza datează de câteva secole, cu mult înainte de nașterea democratului Joe Biden, cuvintele sună azi mai bine decât oricând.
În timp ce ambele partide politice din SUA au avut momente delirante și autodistructive în ultimele luni - actuala cursă prezidențială nu mai e un război între titani, cât un duel între doi gângavi. Și cu democrații care pare că au înghițit mai mult din propria lor otravă, decât republicanii. Cu fiecare incendiere, cu fiecare atac asupra clădirilor guvernamentale, fiecare act de vandalism și fiecare jaf și împușcături în stradă, decalajul dintre „Mob” și „People” se mărește. Iar Partidul Democrat se află de partea greșită a decalajului.
În ciuda eforturilor rușinoase ale mass-media de a pedala ușor, fără zgomot, pe infernul urban care se consumă în fața ochilor noștri, caracterizându-l drept „protest pașnic”, adevărul începe să se afunde în mocirlă în condițiile în care relatările presei au degenerat până la nivelul auto-parodiei, scrie NationalInterrest.
Ceva ce duce cu gândul la literatura orwelliană a avut loc când un reporter CNN relata, având în fundal o stradă care era în flăcări, cu mașini făcute scrum, în timp ce televiziunea sa titra: „Proteste cu incendieri, dar pașnice, după intervenția poliției”. Big Brother ar fost mândru de o astfel de imagine.
Într-o nouă abordare a corectitudinii politice, am asistat la urlete, la mulțumi care agresează restaurantele, pentru a-i face pe oameni să salute cu pumnul încleștat, salut folosit de comuniști cu mult înainte ca conducerea radicală a Black Lives Matter să i se apropie cultural. Am văzut, de asemenea, mulțimi amenințând fizic persoane publice, precum senatorul de Kentucky, Rand Paul, în timp ce pleca de la Casa Albă în noaptea discursului de acceptare a lui Donald Trump. O altă mulțime de manifestanți radicali „în principal” pașnici, așa cum ne spune presa, a ridicat o ghilotină în fața reședinței proprietarului Washington Post și a fondatorului Amazon, Jeff Bezos.
După cum spune o veche zicală, „revoluția are un mod de a-și devora copiii”. Ca să nu mai vorbim de părinți.
Cine știe, poate că înainte ca totul să ia sfârșit, l-am putea vedea inclusiv pe George Soros, miliardarul care a controlat atât de multe grupuri și mișcări de stânga, dus cu roaba, pentru „reeducare politică”, chiar la unul dintre propriile think-thank-uri de stânga, conchide autorul articolului.