La Ştefăneşti, Ilfov, locul în care acum patru ani s-a iscat un măcel între alegători, e plin de jandarmi. Iar la Petrăchioaia, loc decretat "polul sărăciei europene" de către Reuters, votanţii visează să scape de WC-urile din curte, printre maşini străine
Ştefăneştii de Jos, Ilfov, 2008. Criza încă nu începuse. Oamenii lui Becali şi ai PSD aproape că au scos armele ca să pună mâna pe un "pot" imobiliar de 300 de hectare, islazul comunei. A ieşit un tămbălău imens, acuzaţii de mită electorală, imagini cu sute de jandarmi şi localnici în luptă mai ceva ca la meciurile de fotbal. Anghel Rababoc a recâştigat atunci, cu scandal, primăria. Pe atunci era în PNG-ul lui Becali. Acum e în UNPR. Aurel Pârvu, contracandidatul lui de atunci, de la PSD, mână-n mână cu comunitatea romilor din localitate, a pierdut. Şi peste un an era "ridicat" de autorităţi pentru diverse speculaţii imobiliare. Acum e liber. Şi candidează iar la alegeri. Şi el, şi Rababoc. Oferta electorală a cam împietrit în timp aici. Doar că acum e linişte. O linişte bine păzită de jandarmi. Şi sătenii spun că de data asta nu s-au mai ales cu bani pentru vot. Hai, o şapcă, două tricouri acolo. Şi poate un pix. La câţiva kilomteri mai încolo, la Petrăchioaia, secţiile de votare sunt înconjurate de tipi cu priviri ciudate, care privesc din cap până-n picioare pe oricine intră şi iese. Şi se dau unii politruci de ceasul morţii să convingă că acolo chiar e ce-a scris Reuters. Agenţia de ştiri a ales localitatea, metaforic, ca să ilustreze cel mai sărac punct european. Doar că până spre ieşirea din comună, tre să faci slalom printre maşinile "nevoiaşilor". ŞTEFĂNEŞTII DE JOS "Aşa au rămas oamenii, nu fac nimic până nu-i împinge cineva" Aurel Zamfir, un tip de 59 de ani din Ştefăneştii de Jos, tocmai a votat. Acum trece pe şosea, agale, cu faţa unuia care a scăpat de-o grijă. Zice că la alegerile astea, faţă de acum patru ani, nu s-a ales cu nimic. "S-a terminat şi cu găleţile. N-a mai adus nicio găleată. A adus un tricou, o şapcă, un pix şi-atât. Bine, şi cu găleata ce făceai? Nimic! Acuma că a dat legea asta că face închisoare şi ăla care dă şi ăla care ia, eu zic că oamenii nu s-a mai riscat să facă, că nu merita. N-avea rost. Şi cele mai corecte alegeri e astea când te duci acolo cu sufletul şi votezi", o dă săteanul pe morală. Ce a fost acum patru ani Dacă e să-l întrebi pe Zamfir, acum patru ani s-a văzut la Ştefăneştii de Jos că "eram la începutul democraţiei". "Bine, de fapt, nu pot să spun că eram la începutul democraţiei, că eram de ani buni. Dar lumea a trăit atâta timp sub celălalt regim... Erau împinşi de la spate, cântai, defilai cum ziceau ăia. Şi aşa au rămas oamenii, că nu fac nimic până nu-i împinge cineva de la spate!", zice Zamfir. S-a făcut de ruşine satul atunci. Sau, potrivit lui Zamfir, "pierduse la imagine lumea". "Da aşa-s comunităţile! Unii gândesc într-un fel, alţii în altul!", vine iar explicaţia moralistă. Pentru el, alegerile nu-s chiar o sărbătoare. "Sărbătoare e mult spus. Cred că este ceva de care depinde viitorul cetăţeanului în zona unde locuieşte. Dar sunt foarte multe persoane care nu are şcoală. Uite la ăştia bătrâni. Se uită acolo, nu ştie ce semnează, ce votează, ce scrie. Merge cineva cu ei şi le zice: "Pune aicea!". Şi ei pun!", spune Zamfir. Un eveniment la o secţie În secţia electorală de la grădiniţă, locul "războiului" de acum patru ani, e linişte. E şi coadă la vot, de zici că tot spiritul civic din lume s-a pogorât peste Ştefăneşti. Băieţi cu ochelari de soare şi tinere cu fuste şi cercei mari îşi aşteaptă rândul să intre. Uşa e păzită de jandarmi musculoşi, care se perpelesc în soarele amiezii, cu figuri ca-n filmele cu trupe SWAT. Pe holul din faţa secţiei, Aurel Pârvu, candidat PSD şi rudă cu Adrian Minune - locatar de Ştefăneşti -, se agită de colo-colo. Mai ia deoparte câte un cunoscut, îi mai dă indicaţii. Apare o bătrână, ajutată de fiica ei, o femeie trecută şi ea de prima tinereţe şi care se declară neştiutoare într-ale votului - "Am fost plecată-n Isreal", zice femeia. Ei nu i se dă voie să voteze, are domiciliul în Orientul Mijlociu. Dar i se permite să intre cu bătrâna în cabină, să o asiste. Nu înainte să fie totuşi instruită pe hol de Pârvu: "Mamaie, cu PSD! Cu PSD, mamaie!". Candidatul vrea să fie sigur şi când femeia intră în cabină. Pârvu bagă capul după ea, îi mai zice o dată: "Cu PSD, mamaie! Cu PSD!". De data asta stârnind puţin mânia observatorilor, care-i cer să părăsească secţia. "Amendaţi-l! Nu se poate aşa", spune o femeie-observator. Totul se sfâşeşte însă scurt, cu Pârvu apropiindu-se mieros şi dând explicaţia: "E bunica mea, am vrut să o ajut". E clar. E permisiv iar votul la Ştefăneştii de Jos. Tot pământul e de vină Pe uliţele comunei poţi găsi explicaţii destule pentru ce s-a petrecut acum patru ani, când toată ţara s-a uitat la bătaia electorală de aici. Mulţi recunosc că a fost la mijloc miza imobiliară. Un bărbat plin de aur la gât şi care nu vrea să se prezinte, de frică, zice că el, unul, nu l-a mai votat pe primarul de acum, Anghel Rababoc. Tocmai pentru că are ceva teren de împărţit cu primăria. "Eu nu mai pot cu el. Că tre să-mi dea şi mie vreo 6000 de metri pătraţi teren intravilan şi nu mi-l dă că nu vor ei! Nu vor ei! Le-au luat ei pe toate de la islazurile pe care trebuia să le dea la oameni şi acum cică nu mai are de unde să dea. Cum să n-aibă? Dacă l-ai transferat p-ăla din câmp aici şi mie vrea să-mi dea pământ la pădure. Păi, de ce să-mi dea mie la pădure? Eu am nevoie aici, lângă casă!", se plânge bărbatul. Ameninţă că dacă iese tot primarul ăsta şi nu-i dă pământul, o pune de-un proces cu primăria. Neatins de înjurăturile consăteanului său, primaul şi candidatul Anghel Rababoc se umflă în pene undeva la o cârciumă plasată strategic chiar lângă una dintre secţiile electorale. Cu primarul-candidat Rababoc tocmai se răţoia la cineva, când a venit presa. Aşa că schimbă tonul. Zice, pe un ton mieros, că are emoţii. "Dar mă simt bine", o întoarce veşnicul primar de Ştefăneşti. Se simte bine, că doar e primar tocmai din 1987, explică pe tonul unuia care nu prea mai are nimic de împlinit. În ce priveşte conflictul de acum patru ani, în care a fost şi el actor principal, primarul o dă întoarsă. Lucrurile nu ar fi aşa cum limpede s-a văzut la televizor. "Observaţi că ni s-a dus vestea că la noi s-ar face nu ştiu ce, e plin de televiziuni, de jandarmi. Credeau că cine ştie ce se întâmplă. Dar nu. A fost o lecţie de viaţă pentru toată comuna în 2008. Presiunea a fost pe mine constantă, nu o să fie nimic! Dar, la diverse întâlniri pe care le am ocazionate de diverse proiecte, acolo nu prea mă cunoaşte lumea. Dar când le spun de unde sunt zic "Aoleoo, acolo, la voi, la Ştefăneşti, unde e cu bătaia!"", zice Rababoc, luând o mină tristă ca să sugereze că nu e corectă eticheta asta. Dacă pierde, Rababoc are "destule de făcut". "Am 60 de ani. Mă consider tânăr, aşa e făcută viaţa. Eu am studii juridice, e pregătirea mea de bază. Cred că mă apuc de agricultură. De exemplu, din punctul de vedere al legii funciare - să fiu modest? Nu! - chiar mă pricep", se laudă primarul. E şi-un CV pe site-ul primăriei, care ar trebui să ateste asta. Scrie acolo că Rababoc a făcut Dreptul. La Spiru Haret, între 1992 şi 1996. Primarul se întoarce la masa lui de la cârciumă. Cineva-l întreabă despre ce-a vorbit. Aşa că edilul revine la starea lui iniţială: "Cum ce am vorbit?", se enervează. "Despre tot ce-am făcut şi-o să mai fac!", urlă spre interlocutor. PETRĂCHIOAIA "Aşa săraci! Ai mai văzut atâtea maşini la săraci?" Petrăchioaia, simbol al sărăciei, după cum l-a decretat agenţia Reuters acum câteva săptămâni, e plină de maşini mai mult sau mai puţin străine parcate pe toată şoseaua principală, pe lângă secţia de votare. Un băieţel tot aleargă printre ele. Are pe el un tricou cu "USL" şi săgeata electorală, dar nu imprimate, ci desenate cu marker negru, ca-n vremurile anilor 90, când copiii-şi desenau singuri tricouri cu numele unor fotbalişti sau formaţii preferate. Că n-aveau bani. Alături de secţia de votare însă, la un magazin sătesc, câţiva localnici se distrează de toată treaba asta cu sărăcia. "Aşa săraci! Ai mai văzut atâtea maşini la săraci?", se distrează un tip când aude de caracterizarea Reuters. Totuşi, cică nu-s multe prin comună. Nici măcar canalizare n-au. Au WC-ul tot în spatele curţii. Cu toate astea, nu se poate spune că Petrăchioaia iese din tiparele rurale ale României, în general, asta o cam recunosc şi oamenii de aici. Poate doar cu faptul că au un sat în componenţă cu nume dubios, Coreea - despre al cărui botez asiatic nu prea ştie nimeni cum s-a petrecut. În secţia de votare, însă, unora le convine de minune eticheta sărăciei, deşi ei, personal, nu par a se confrunta cu neajunsurile mai mult decât în altă parte. Un observator cam implicat Alecu e printre cei ce stau toată ziua să observe alegerile. Dar nu ca observator imparţial. Aduce a om implicat politic, are el privirea aia de vultur care agaţă cuvintele din aer şi vine scurt să facă declaraţii. Tocmai se autoproclamă "apolitic", când vrea să bage pe felie un coleg de la PPDD, de fapt. Referitor la sentinţa dată de Reuters satului, Alecu zice că, da, e clar! "Să ştiţi că chiar e polul sărăciei!". Pentru că primăria ar fi "cheltuit banii, dar n-a făcut nimic". "Noi avem bugetul în jur de 1 miliard. Dar ia mergeţi să vedeţi ce e în sat! Nu a terminat nici căminul cultural, nimic. Nu e canalizare. A adus piatră să pună pe stradă de mâna a treişpea! Ia mergeţi în alte comune, toate au apă şi canal. Dar aici nu s-a făcut nimic, domnule", e în continuă campanie săteanul. "Veniţi încoa să vă arăt eu!", zice deodată şi ne trage spre baia de la secţia de votare. Arată pe geam spre un gard şi nişte bare de fier. "Vedeţi ţevile alea care e acolo? Aia e casa de cultură, domle! Şi uite, vezi unde e şcoala aia? Ei, ia du-te să vezi clădirea aia de lângă terenul de fotbal de acolo, aia a fost nouă miliarde. Păi, se poate aşa? Aia e clădire de nouă miliarde? Şi mai încolo se află o staţie pentru autobuz, pentru maxi-taxi. Făcută din policarbonat, aşa, 80 de milioane a costat aia. Du-te, nene, păi, ce dracu! Opt ani primar, patru vice! Asta a făcut el!", e vehement bărbatul de la secţia de votare. Un alegător aşteaptă Dincolo de "centru", de maşini parcate şi agitaţie electorală, e Gheorghe Ştefan, un fost lăutar în vârstă de 82 de ani, care abia se mai mişcă. Se ajută de un cadru de metal ca să meargă. Stă la umbră, în faţa porţii, aşteaptă să se petreacă ceva. Mai exact, să vină la el urna mobilă, că a auzit de la fiică-sa, poştăriţa, că pentru el şi nevasta, şi ea cam beteagă, o să aducă urna acasă. "Acolo, la astea de le aduce acasă, poate să vină ăştia să zică "ia, colea, 100 de mii" să votez. Nu 1 milion, că-i vine rău!", râde moşul la ideea că poate totuşi i se arată şi lui ceva în campania asta. Că n-a prea fost loc de pachete, cică. "Că e, tataie, criză, ce să mai vorbim! Salariile mici. Mulţi şade acasă. Când a plouat, era apa în şanţ aicea! Trece copiii la şcoală şi la grădiniţă, se împiedică pe-aicea. Nimica n-are, nici canal, şosea. Şi de când n-a mai venit primarul să vadă ce e aicea!... Cum venea pe vremuri, cu o chestie, ceva. A venit cică cu "Sărumâna!", pe uliţă, la femei, dar abia acuma. Şi la mine zice: "Nea Gheorghiţă, ce faci, bre?". Că-i pare rău că mă vede aşa, că nu pot să merg. Păi, acuma vii tu?", se supără nea Gheorghe. Lasă să se înţeleagă că el "va vota schimbarea". Deşi a luat şi el un tricou "d-ăla, aşa, fără mânecă" de la primar.