Pagina aia era zilnic o fotografie la minut a sfârșitului de zi pentru o Românie care nici măcar nu-și căuta calea, ci doar se zbenguia năstrușnică după 50 de ani de lanțuri.

Pagina aia era făcută de naivi, sufletiști, puști și puștoaice mirați că știrile nu se fac în laboratoare secrete, ci se nasc lângă noi, pe străzi, în clădirile întunecate ale oficialilor, în spatele scenelor de spectacol.

Și nu existau comunicate, mesagerii rapide, ci erau doar oameni pe care-i suna-i ,și de zece ori pe zi, pentru a vedea dacă „a apărut ceva nou” și apoi, dacă dădea Dumnezeu să fie ceva nou, erau alte zeci de telefoane și drumuri pentru a completa știrea primară.

Ah, într-o vreme erau 3 astfel de pagini pe zi, două ediții de Bulina roșie și una de albastră, plus alte 3 „ultima pagină”, rezervate știrilor mai importante.

Dacă le parcurgeai într-o zi pe toate astea…

Paginile de acest gen din „Evenimentul zilei” din acei ani sunt strămoșii televiziunilor de știri de astăzi. Erau realitate pură, fără șezători prelungi, fără înflorituri sau zorzoane. Te plimbau prin lumea în care trăiai, din birourile somptuoase în care nu aveai acces, până în gangurile pe care le evitai din frică.

Pagina a doua din „Bulina roșie” a ținut oglinda în fața unei țări. Astăzi, nimeni nu mai face asta. Nici la tv, nici online, nici în ultimele ziare tipărite. Poate și pentru că nicio țară nu vrea să se vadă într-o oglindă din știri pure, ci preferă ceața unei șezători. Șezători în care bețivii nu-și sparg niciodată capul.

Sorin Roșca Stănescu: „A fost cea mai spectaculoasă aventură a acestei frumoase meserii pe care am trăit-o”

„A fost cea mai spectaculoasă aventură a acestei frumoase meserii pe care am trăit-o atât eu, cât și colegii mei, dar, mai ales, cititorii. La început, a fost un experiment vizând o nouă formulă de concepere a unei publicații, de redactare a știrilor și de utilizare a supratitlurilor, titlurilor și subtitlurilor. Apoi, s-a transformat într-un nou concept publicistic și, în fine, într-un fenomen. Este bine că «Evenimentul Zilei» încă rezistă pe piață”.

Sorin Roșca Stănescu

 

Mihaela Balea: „În 10 ani, am învățat cât într-o viață”

Am fost jurnalist timp de 10 ani la „Evenimentul zilei”, in perioada 1995 – 2005. Mi-am început jobul la EVZ ca redactor la secția „Ascultare”, etajul 4 din celebra Casă a Presei, în martie 1995, iar un an mai târziu am coborât la etajul 2, la secția Social, unde am învățat meseria de reporter de teren de la Eugenia Cristea, red. șef adj. În 10 ani, am învățat cât într-o viață, iar EVZ a fost adevărata școală de presă, cu bune și rele, evident. Mi-am continuat cariera de jurnalist, pe business, până în 2010, iar în prezent sunt consultant, expertiză corporate și comunicare de criză, o specializare în PR pe care ex-jurnaliștii o pot acoperi foarte bine.

EVZ, în prim planul jurnalisticii românești

La această frumoasă aniversare urez din toată inima „La mulți ani” unui ziar care și-a păstrat mereu un loc de prim plan în jurnalistica românească. Îi sunt recunoscător lui Dan Andronic pentru echilibrul și echidistanța de care a dat dovadă și lui Sever Voinescu pentru stropul de cultură cu care ne înseninează viața. Mulțumesc ziariștilor din domeniul medical pentru efortul de informare a populației despre starea sistemului de sănătate și despre progresele înregistate în anumite domenii, în mod special în transplantul de organe. Mult succes mai departe și toate urările de bine!

Prof.dr. Irinel Popescu, șeful Clinicii de Chirurgie și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni

Alexandru Ghillis: LA MULȚI ANI, EVZ!

Să-ți dea D-zeu ani mulți de-acum încolo! Bazat pe propria-mi observație, pot afirma că – la ora actuală – presa scrisă este cumparată, în majoritate, de persoanele cu vârste de la 35 de ani în sus. Tineretul sub 35 de ani este prea puțin atras de presa scrisă și se orientează, în majoritate, spre știrile online selectate de pe computere (și de pe gadget-urile mobile) și mai puțin la TV. De aceea, cred că pe măsură ce generațiile trecute de 35 ani se vor epuiza, soarta presei scrise este pecetluită. Desigur, acest viitor incert nu este al cititorilor trecuți de 35 și al profesioniștilor care fac presa scrisă de calitate în prezent, cum sunteți și voi, cei de la Evenimentul zilei.

Încă o dată, LA MULȚI ANI! Vom fi și noi (soția și eu) prezenți în Piața Universității la sărbătoarea voastră. (Cititori fideli)



Vasile Blaga: „Evenimentului zilei îi doresc performanță și viață lungă pe frontul obiectivității”

Omul politic și ziaristul au ceva în comun: ambii sunt învestiți cu încredere de către cetățean, ambii sunt în slujba interesului public. În schimbul încrederii sale, cetățeanul așteaptă de la omul politic legi drepte și măsuri eficiente, așa cum de la ziarist așteaptă informații relevante, relatate cu obiectivitate și profesionalism. La unii, încrederea primită se reflectă în mandate, la ceilalți, în audiență. Evenimentului zilei, care împlinește, iată, 23 de ani neîntrerupți în această relație de încredere cu cetățeanul, adică aproape șase mandate, îi doresc performanță și viață lungă pe frontul obiectivității, al echilibrului și echidistanței.

Cu prețuire, Vasile Blaga Co-președinte PNL



Doina Petrescu: „EVZ îmi este casă, masă, adică a doua mea familie”

Numele meu este Doina Petrescu (Doinița Corespondenți, cum mă cunoaște toată lumea) și lucrez ca redactor la „Evenimentul zilei” din 3 ianuarie 1994. Mi-am început activitaea în Casa Presei la etajul 4, la Departamentul Scrisori, Audiențe și Sesizări, coordonat de Gabriel Mihailovici. În aceeași lună am coborât la etajul 2 la Secția Corespondenți Teritoriali, coordonată de Simona Ionescu, unde lucrez și în prezent. În 21 de ani pe la această secție, coordonată de cei mai buni jurnaliști ai ziarului, s-au perindat sute de corespondenți, cărora le păstraz amintiri frumoase și un respect deosebit, cu majoritatea regăsindu-mă pe Facebook. „Evenimentul zilei” îmi este casă, masă, adică a doua mea familie.