Albania, „o nucă tare” în Balcani. Au fost multe probleme până la materializarea statului albanez. Evident, multe teorii și planuri.
Data de 28 noiembrie 1912 reprezintă momentul independenței Albaniei. Noul stat din Balcani a avut câteva elemente mai puțin cunoscute astăzi.
Albania, bektașiii, regele român Carol I și macedo-românii
Albania a devenit independentă ca urmare a eforturilor interne ale albanezilor musulmani, creștini. În rândul musulmanilor, bektașiii au avut un rol important. Această confesiune mult mai permisivă în cadrul curentelor teologice și credințelor musulmane (sunniți, șiiți, kharigiți etc) s-a cristalizat la Tirana. Aici, pe fondul persecuțiilor de la Constantinopol, au venit fruntașii bektașii care s-au situat pe pozițiile specifice independenței.
Carol I a încercat să impună un nepot al soției sale, regina Elisabeta, pe tronul Albaniei, dar aventura s-a sfârșit destul de rapid, însuși prințul german alegând să „dea bir cu fugiții” la primele obstacole mai serioase. Carol I a părut că sprijină ideea unei Albanii Mari cu un control total în Epir (ca Banatul, Basarabia, Epirul e între două state, în cazul său, Albania și Grecia). Adică, în ochii lui Carol I, capitala Albaniei ar fi putut fi actualul oraș grecesc Ioaninna.
Carol I și-ar fi dorit ca statul albanez să fie o dualitate, adică să fie o federație dintre istro-români (aromâni-macedoromâni) și albanezi, cu recunoașterea drepturilor aromânilor, conform Iradelei Sultanului Abdul Hamid II din 10/23 mai 1905, nerespectată de statele care vor împărți la 1912-1913 Macedonia și ulterior nici de Albania.
Albania și Nicolae Iorga. Imnul Albaniei, imn românesc!
Albania nu s-a clădit doar prin Bektașii cum susține acum premierul Edi Rama. Diasporaua albaneză era activă la București. Mulți mercenari albanezi, arnăuții, rămăseseră la nord de Dunăre încă din epoca fanariotă. Aici, propunerea de imn scrisă de Ciprian Porumbescu a fost adaptată. „Pe al nostru Steag e scris Unire!” are un corespondent muzical (versurile sunt și ele inspirate destul de muilt de la români) ân Albania. Este vorba de melodia „Hymni i Flamurit”.
Nicolae Iorga a scris primul Tratat de Istorie a Albaniei, ceea ce a făcut ca Regele Zogu al Albaniei să îi ofere un teren considerabil, cu deschidere la Marea Ionică, la Sarande. Nicolae Iorga a donat jumătate de teren statului român pentru ca România să facă acolo un port, adică România să aibă ieșire la Marea Ionică.
Premierul Edi Rama știe că România ar trebui să aibă port românesc național la Sarande?
Comuniștii albanezi au naționalizat terenul și proiectul României nu s-a mai materializat. Așadar, premierul Edi Rama ar trebui să știe că este un litigiu. De fapt, sunt două litigii! Macedo-românii din Albania nu sunt recunoscuți cu drept de limbă și școală de aproape 120 de ani.
Totodată, Guvernul Albaniei n-a despăgubit niciodată România pentru terenul donat de proprietarul de drept Nicolae Iorga statului român! Evident, nici n-a retrocedat acel teren proprietarului de drept statul român, în cei 35 de ani de la căderea comunismului în România și Albania!
Crearea de către premierul Edi Rama a unui stat la Tirana pentru Ordinul Suveran Bektași este o bună oportunitate pentru diplomația de la București să redeschidă niște socoteli mai vechi între România și Albania! De ce România să nu aibă astăzi portul ei la Marea Ionică?
Sursa foto:A rhivă