Este ultima „descoperire” dintr-un lung șir menit să răstoarne teologia creștină oficială: un vechi manuscris ar dovedi că Iisus a fost însurat cu Maria Magdalena. Și ar mai fi avut și doi copii... Noua gogoașă merită o privire mai atentă.
Nu trece anul fără ca vreun „cercetător” sau scriitor să încerce să-l însoare pe Iisus. Ultimul, un pretins fragment de papirus copt, a fost dovedit ca fals în luna mai. De data aceasta, ar fi vorba de un manuscris din secolul al VI-lea, în aramaică, care aduce, chipurile, noi dovezi despre căsătoria lui Hristos cu Maria Magdalena. Acesta este subiectul cărții The Lost Gospel (Evanghelia pierdută), publicată pe 12 noiembrie de Simcha Jacobovici, realizator de documentare israelo-candadian, și Barry Wilson, profesor de studii religioase la Universitatea York din Toronto.
„Lucrul de care se temea Vaticanul și pe care Dan Brown doar l-a bănuit devine în sfârșit realitate”, își prezintă cei doi autori cu senzaționalism „descoperirea”. Departe, însă, de a aduce elemente noi, cartea ridică multe semne de întrebare.
CINE SUNT AUTORII?
Carierere șui Jacobovici și Wilson au toate datele pentru a contraria mediul universitar. Primul este în principal cunoscut drept co-realizator, în 2007, împreună cu James Cameron, al controversatului documentar The Lost Tomb of Jesus (Mormântul pierdut al lui Iisus), încă o dovadă „pierdută” deci, difuzat pe Discovery Channel. Filmul, copios criticat de comunitatea științifică, se ocupa de un mormânt descoperit în Talpiot (un cartier din Ierusalim), prezentat ca putând adăposti osemintele lui Iisus... și ale familiei sale.
Tot Simcha Jacobovici consacrase în 2002 un alt documentar osuarului lui Iacob, cel numit în Evanghelii „ruda Domnului”, o relicvă arheologică atât de contestată, încât a fost clasată în numeroase rânduri printre cele mai mari falsuri științifice din istorie și a dus chiar la un proces terminat în 2012, printr-o „mărturie de neputință” a justiției israeliene asupra autenticității relicvei cu pricina.
Barry Wilson este autorul cărții din 2008 How Jesus Became Christian (Cum a devenit Iisus creștin), din care reiese că figura și mesajul lui Hristos ar fi fost rescrise a posteriori de către Sfântul Pavel. Potrivit lui Wilson, creștinismul „paulinian” nu ar avea mare lucru în comun cu învățăturile adevăratului Iisus.
CARE EVANGHELIE PIERDUTĂ?
Încă din introducerea la The Lost Gospel, Jacobovici și Wilson arată că manuscrisul pe care se bazează lucrarea lor „zăcea acoperit de praf la British Library” și ei l-au „descoperit”. Or, așa cum arată arheologul Robert Cargill pe blogul său, „Evanghelie nu este nici pierdută, nici măcar o evaghelie (pentru că nu este vorba de o relatare a vieții lui Iisus - n.r.) Oamenii de știință cunosc și studiază de foarte multă vreme versiunea siriacă a lui Iosif și Asnath, păstrată la British Museum.”
Într-adevăr, povestea lui Iosif și Asnath este binecunoscută în literatura iudaică antică. Ea aparține unui ansamblu mai mare, un manuscris de 29 de capitole intitulat Istoria Ecleziastică a lui Zaharia Retorul, copiat în secolul al VI-lea pe un pergament din piele tratată și adus de un călugăr egiptean în Marea Britanie în 1847. Așa că suntem departe de descoperirea senzațională clamată de cei doi.
ESTE VORBA DE IISUS ȘI MARIA MAGDALENA?
Dacă manuscrisul vorbește despre căsătoria lui Iosif și Asnath, care zămislesc copii, cum se ajunge la Iisus? Ei, bine, prin pură presupunere! În nici un moment, Iisus nu este menționat în text. Jacobovici și Wilson pleacă de la presupunerea că „Iosif” este un nume de cod al lui Iisus. A fortiori, la fel de puține elemente permit să spui că Asnath ar fi Maria Magdalena.
Marea problemă este că Iosif și Asnath sunt clar identificați, de vreme ce sunt menționați în Biblie, în Cartea Facerii, cap.41, versetul 45. „Şi a pus Faraon lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asnath, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis”. Această mențiune demonstrează clar că Jacobovici și Wilson săvârșesc un anacronism flagrant, identificându-l pe Iosif cu Iisus. Hristos, însurat de un Faraon?
Iosif, fiul lui Iacob, este într-adevăr unul dintre Patriarhii Vechiului Testament. Dar asta nu-i împiedică pe cei doi autori să-i identifice pe copiii săi, Efraim și Manase, cu... copiii lui Iisus cu Maria Magdalena.
MESAJUL „ASCUNS”
Potrivit lui Jacobovici și Wilson, manuscrisul ar fi însoțit de două scrisori care ar dovedi dimensiunea lui scandaloasă și „mesajul său ascuns”. De altfel, una dintre scrisori ar fi fost ruptă „în mod misterios”, ceea ce ar putea să indice o formă de cenzură, susțin autorii.
În plus, ei constată că textul ar conține și o serie de referințe creștine. Anumite pasaje ar aminti vocabularul legat de euharistie, iar Iosif ar fi chemat „fiul lui Dumnezeu”. Cei doi își demnstrează astfel superficialitatea în cunoașterea Vechiului Testament, plin de referiri hristice. Cum ar putea fi altfel, de vreme ce Iisus însuși spune despre sine: „Am venit să împlinesc Legea”.
CARE ESTE NOUTATEA DESCOPERIRII?
Chiar admițând că Jacobovici și Wilson ar avea dreptate, și manuscrisul ar vorbi despre căsătoria lui Iisus, tot nu ar fi nici o noutate pentru comunitatea științifică: ele se regăsesc și în cel puțin două evanghelii apocrife (după Maria Magdalena și după Toma), evanghelii născute din mișcările gnostice ale primelor secole.
Puternicul curent gnostic care a marcat Biserica primordială, în perioada sa de decantare, insista asupra căsătoriei lui Iisus, pentru a-și demonstra cosmogonia complexă. Pentru ei, Iisus era o ființă cu totul spiritualizată, iar căsătoria lui cu Maria Magdalena era concepută într-un mod mistic și simbolic. Doctrinele gnostice au fost atât de complicate și fantasmagorice, încât au fost repede scoase din canonul biblic.
Aberațiile lui Jacobovici și Wilson sunt atât de cusute cu ață albă și demonstrează atâta rea-credință și ignoranță încât nici Bisericile Ortodoxe, nici Biserica Catolică nu au reacționat la „descoperirea” lor, tratând-o cu indiferență.