Agricultura se transformă din Cenuşăreasă în zână

Recolta din acest an a depăşit aşteptările, cu producţii-record, iar exporturile de produse agricole au crescut în ultimii cinci ani. Seceta rămâne, însă, provocarea din 2012.

Progresele făcute de agricultura românească în ultimii ani, de la investiţiile în sistemele de irigaţii şi absorbţia de fonduri europene până la ieşirea pe pieţe externe şi creşterea competitivităţii, sunt atuuri în plus în lupta care se anunţă cu seceta din 2012. Totodată, importurile de fructe au scăzut cu 25% din 2007 până în 2010, în timp ce exporturile de fructe româneşti au crescut cu 50% în acei ani, conform datelor Institutului de Statistică. În plus, au crescut exporturile şi la legume, lactate, cereale şi tutun. Agricultura românească este mai bine pregătită să facă faţă unui an secetos decât era acum cinci ani, susţine Valeriu Tabără, ministrul de resort. Totuşi, jucătorii din acest sector atrag atenţia că mai este mult de muncă până vom vedea o schimbare consistentă, în ciuda progreselor din ultimii cinci ani. Tabără consideră că principalele veşti bune referitoare la agricultura românească sunt apariţia Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), gradul mare de absorbţie a fondurilor europene şi dezvoltarea fermelor, care au contribuit decisiv la ieşirea produselor româneşti pe pieţele de export. Lupta cu seceta "Ieşirea pe pieţele externe cu produsele româneşti, mai ales în cazul cărnii de porc, este o mare reuşită", a subliniat ministrul. Cât despre lupta cu seceta, Tabără subliniază că fermierii au început deja lucrările tehnice de preîntâmpinare a acestei probleme, iar lucrările la sistemele de irigaţii sunt în grafic: "În februarie 2012, vor fi finalizate lucrările de amenjarare pentru circa 33.000 de hectare din Brăila şi alte 33.000 de hectare în sudul Olteniei". Totodată, ploile din ultimele zile, chiar dacă firave, creează premise mai bune pentru culturile de grâu şi orz. "Putem spera la o recoltă care să reprezinte circa 80-90% din ce am avut în 2011", a afirmat ministrul. Stelian Fuia, preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, nu este la fel de optimist ca ministrul când vine vorba de posibila secetă de anul viitor. Potrivit acestuia, lipsa strategiei Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) îi descurajează şi pe privaţi să investească în sisteme de irigaţii. Situaţia nu se anunţă roz pentru agricultura românească în 2012. "S-au făcut unele investiţii, dar prea subţiri pentru a vorbi despre o schimbare consistentă faţă de 2007. S-au absorbit multe fonduri europene, adevărat, dar 60% din sume sunt blocate din cauză că s-au acordat prea uşor contracte la oameni care nu au putut să vină cu cofinanţare", au afirmat surse din piaţă. Astfel, deşi pe hârtie stăm bine la absorbţia fondurilor europene, o parte din bani sunt blocaţi din cauză că cei care au semnat nu mai pot acoperi partea de confinanţare. Problema irigaţiilor încă nu s-a rezolvat "Până acum un an aveai mai multe şanse dacă te duceai cu o firmă nouă decât dacă aveai una veche. S-au dat contracte ca pe vremea creditelor cu buletinul", susţin sursele. Potrivit acestora, dacă s-ar fi utilizat sumele absorbite din fonduri europene, România ar fi trebuit să aibă acum o suprafaţă amenajată pentru irigaţii cu 30% mai mare decât în prezent. Mai mult decât atât, suprafaţa reală amenjată pentru irigaţii este aproape aceeaşi faţă de 2007. "În 2007 erau aproape 300.000 de hectare amenajate, acum la fel. În plus, sistemul de irigaţii se află într-un proces de degradare din 2009 încoace", a afirmat Marcel Cucu, membru în consiliul director al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România. Potrivit acestuia, statul a putut susţine sistemul de irigaţii, însă, din cauza reglementărilor europene care au limitat instrumentele statului dar şi a dezinteresului politic, situaţia s-a degradat din 2009 până acum. În ciuda unor investiţii importante făcute în domeniul sistemului de irigaţii, mulţi dintre fermieri nu pot folosi aceste intrumente pentru că nu sunt efectuate lucrări de reabilitare la canalele de aducţiune iar costurile de operare sunt enorme. "Multe dintre canale au un randament de 30%, adică la 100 de metri cubi de apă pompaţi mai ajung 30. Costurile de pompare a apei încep de la 100 de lei pe 1.000 de metri cubi şi pot ajunge şi la 1.200 de lei pe 1.000 metri cubi", a subliniat Cucu. Click pe imagine să vezi cum au evoluat importurile şi exporturile de alimente ale României în ultimii cinci ani