Directorul SRI, George Maior, este un "emisar special" secret al lui Băsescu la Washington sau la Londra sau are alte interese, personale sau profesionale, şi lucrează din umbră pentru a şi le atinge.

În ultimele luni au avut loc tot felul de evenimente neobişnuite pentru lumea serviciilor secrete care ar fi trebuit să ne dea de gândit dacă cineva le-ar pune cap la cap. Este vorba în special de SRI-ul lui George Cristian Maior tot mai prezent şi nu numai pe scena scandalurilor interne, ci surprinzător pe cea a politicii externe.

Să începem cu luna aprilie 2011, când prinţul Charles, aflat în vizită privată în România, poposeşte tam-nesam la sediul Serviciului Român de Informaţii. Atunci presa comenta că o asemenea vizită e mai curând o excepţie în programul prinţului, destinată marcării relaţiei foarte speciale între Serviciul Român de Informaţii şi serviciile secrete britanice, relaţie dezvoltată în principal în mandatul lui George Maior.

Următoarea excepţie fulminantă: în reciprocitate, două luni mai târziu, mai precis pe 7 iunie 2011, Traian Băsescu în vizită oficială, de data asta, la Londra, şi însoţit de şeful SRI, George Cristian Maior, se întâlneşte cu nimeni altul decât şeful serviciului secret extern britanic, Sir John Sawers şi chiar în clădirea MI 6.

De ce era nevoie de atâtea "festivisme" oficiale ca să se laude şi să se preamărească relaţia de cooperare între serviciul român şi cel britanic? Vorbim de chestii făcute la iniţiativa britanicilor, nu la cererea românilor noştri - şi vizita lui Charles şi primirea la Sir Sawers s-au făcut la dorinţa servicilor secrete britanice.

Întâlniri anuale cu şefii CIA şi FBI

Seria de evenimente nu se opreşte aici. În 27 iunie, Maior se afla în SUA să se întâlnească cu Leon Panetta, şeful CIA. Aici trebuie să citim cu atenţie comunicatele de presă ale SRI din ultimii ani care să înţelegem adevărata miză: din 2006, de când a fost numit la conducerea SRI, Maior s-a întâlnit anual cu şefii CIA şi FBI, fie la Bucureşti, fie la Washington. O telegramă Wikileaks ne spunea de vizita secretă a lui Robert Mueller la Bucureşti în 2006, când voia să întărească prezenţa FBI în România. În toamna lui 2007, Michael Hayden, atunci director CIA, a fost la Bucureşti, invitat de Maior care abia ce avea un an la şefia SRI. În 2008 s-a dus Maior la Hayden la Washington. În 2009, tot Maior s-a întâlnit cu şeful CIA la Washington. În 2010, a venit la Bucureşti, Leon Panetta, nou şef la CIA, numit de Barack Obama, din nou la iniţiativa lui Maior. În fine, anul acesta, a fost rândul lui Maior să meargă la Panetta, la Washington. O aşa performanţă – adică întâlniri anuale la nivel înalt cu "Marele Licurici" niciun predecesor de-al lui Maior n-a realizat-o, nici măcar vreun ministru de externe al României din ultimii 20 de ani.

Miza vizitelor, de nebănuit

Această suită de vizite a ex-diplomatului Maior la Londra şi Washington indică o miză mult mai mare decât putem s-o bănium, mai ales că nu prea am auzit de servicii interne aşa de active pe planul cooperării externe. Firele acestor întâlniri sunt mai adânci şi mai încurcate decât poate părea la o primă vedere.

La Londra, Băsescu şi David Cameron au discutat despre extinderea UE, Balcanii de Vest, Moldova, redresarea economică post - criză şi politicile energetice la nivel european. A avut Maior vreo legătură cu această agendă? Să nu uităm că pentru SRI, Moldova şi Ucraina sunt zone furnizoare de riscuri prin reţelele de crimă organizată şi trafic de droguri din aceste regiuni. Mai mult, SRI-ul şi-a făcut în ultimii ani o miză de onoare să precizeze importanţa riscurilor la adresa securităţii energetice a României.

Maior însuşi nu pierde prilejul să le evoce, întrebat sau neîntrebat, cam în majoritatea intervenţiilor publice. Ca să nu mai vorbim de faptul că SRI, ca autoritate antiteroristă în România, sigur ştie şi îşi dă avizul, cel puţin, pe diversele acţiuni externe antiteroriste, ştiute sau neştiute de public, fie că vorbim de Afganistan, Irak sau Libia. Plus SRI-ul, ca şi SIE, au moştenit relaţiile speciale cu lumea arabă, de un interes deosebit în mod evident serviciile secrete britanice şi americane, mai ales acum, după "primăvara" revoluţiilor din statele Magreb şi Orient.

Să nu uităm că Maior însuşi nu este un personaj nou pe scena relaţiilor cu anglo-saxonii, fie ei de dincoace sau de dincolo de ocean. Este arhicunoscut faptul că George Maior este ceea ce analiştii de relaţii internaţionale ar numi "un atlantist".

În CV-ul său, de pe site-ul SRI, se precizează de altfel că deţine un master la George Washington University în SUA şi că a fost negociatorul aderării României la NATO din partea Ministerului Apărării unde a fost secretar de stat din 2001 până în 2004. Plus că între 1997 şi 1999 a lucrat ca însărcinat cu afaceri în Irlanda. Tot Maior recunoaşte că în reforma Serviciului Român de Informaţii ar fi apelat şi la consilieri din cadrul altor servicii secrete de prestigiu.

Trecutul său antlanticist explică numirea lui în fruntea SRI În mod logic, Maior şi-a creat foarte multe conexiuni în SUA şi Marea Britanie în decursul carierei şi nu numai în zona de securitate, ci şi în mediul politic. Gurile rele spun că era un apropiat al ambasadorului SUA la Bucureşti John Dyer Crouch, la rândul lui un apropiat al lui Donald Rumsfeld şi al preşedintelui George W. Bush. Ca secretar de stat la apărare a lucrat pentru aducerea bazelor SUA în România la Kogălniceanu şi mai mult, milita, prin 2003 - 2004, ca şi ministrul apărării de pe atunci Ioan Mircea Paşcu, pentru dislocarea apărării antirachetă americană şi în România (doar că acesta a venit mult mai târziu adică abia în 2011). Trecutul său antlanticist ar putea explica poate şi numirea lui, destul de rapidă şi neaşteptată, în 2006, la şefia SRI.

SRI a ajuns să se implice direct în politica externă a României

A ajuns fostul diplomat George Maior să dea noi competenţe SRI-ului sau a ajuns serviciul să se implice direct în politica externă a României mai ales pe dosare sensibile ca Orientul Mijlociu, Siria (nu uitaţi promisiunile lui Maior legate de Omar Hayssam) sau vecinii noştri de la Est? N-ar trebui să fie o ipoteză exclusă din start căci, în istoria serviciilor secrete, acest gen de diplomaţie se întâmplă adesea, dar şi la cele interne. De multe ori, se fac trocuri şi negocieri secrete de care diplomaţii "la vedere" habar n-au şi să nu uităm că sprijinul constant al României în campania internaţională antiteroristă nu poate să fi fost dat chiar "pe gratis". SRI-ul are multe "monezi de schimb" de pus în talgerul unor negocieri internaţionale, mai ales că deţine, inevitabil, conexiuni bune în spaţii de conflict, dacă ar fi să le luăm numai pe cele moştenite de la fosta Securitate.

"EMISAR SPECIAL"

George Maior ar fi arhitectul reîntoarcerii lui Traian Băsescu către Washington

Ca să mergem pe firul logic al evenimentelor, ar trebui să ne uităm şi la discursurile lui Traian Băsescu din ultimii ani. Lansator al sintagmei "Marele Licurici", al axei Bucureşti - Londra - Washington, Băsescu a început după primii ani de preşedinţie să-şi mai tempereze volutele atlanticiste şi să privească, cam pieziş ce-i drept, şi spre Franţa, Italia, Germania, realizând că suntem totuşi în UE şi mai vrem şi să intrăm în Schengen. Opoziţia Franţei şi şicanele reciproce care au condimentat relaţiile noastre cu Parisul din ultima perioadă se pare că au generat o reîntoarcere la dragostea dintâi. Ne întrebăm dacă nu cumva, în spatele uşilor închise, este George Maior directorul SRI, arhitectul reîntoarcerii lui Traian Băsescu la celebra axă Bucureşti-Londra- Washington. Că prea dintr-o dată au venit prinţul Charles, şi vizita la Londra, ca să nu mai vorbim de dislocarea scutului antirachetă al SUA la noi, în bătătură la Deveselu.

Un blogger interesant, Frank Melen, spunea pe www.ziaristionline.ro că, o dată cu scutul, România a intrat în Mundus Americanus, the ultimate empire. Securizându-ne ţara, americanii vor avea un cuvânt tot mai greu de spus în politica românească, că nu-şi permit să trimită tehnică de miliarde de dolari într-un stat unde se fură focoase pentru fier vechi. Şi, coincidenţă sau nu, cine ne vorbeşte ca expert despre schimbarea doctrinei descurajării nucleare americane ca urmare a dezvoltării apărării antirachetă într-un număr recent din revista "Foreign Policy"? Aţi ghicit, nimeni altul decât acelaşi George Cristian Maior!

Ce interese are directorul SRI

Şi atunci ne punem o nouă întrebare: este George Maior un "emisar special" secret al lui Băsescu la Washington sau la Londra, aşa cum americanii au emisari speciali, unii oficiali, alţii mai puţin cunoscuţi, pentru diferite regiuni ale globului? Dar, este posibil şi ca George Maior să aibă alte interese, fie ele profesionale sau personale şi de aceea, lucrează ca un dirijor din umbră, an de an, perseverent şi consecvent, departe de lumina reflectoarelor, pentru a şi le atinge.

În timp ce unii clamează izolarea politică a României pe scena internaţională, George Maior lucrează, neştiut, la un fel de diplomaţie, pe aceeaşi scenă internaţională. Indirect, asta ne dă şi o lecţie legată despre cum se face politica externă a unei ţări: nu prin festivisme şi luări de cuvânt, nu prin osanale şi anunţuri publice, ci undeva în spatele cortinei, acolo unde funcţionează urzeala strategiilor, relaţiilor şi intereselor, nu sunetul asurzitor al trâmbiţelor a la Adrian Năstase.