Din comercializarea fructelor de pădure se câştigă zeci de milioane de lei vechi.
Tone de afine şi de hribi sunt oferite zilnic la vânzare în această perioadă prin pieţele sau pe şoselele Neamţului. Clienţii sunt fie cei mai comozi din fire sau cei care nu au timp să hălăduiască prin codri.
Mai sunt şi din cei care ţin cu tot dinadinsul să prepare o licoare cu grade cum nu se prea găseşte la supermarket sau să pună la conservat pentru iarnă un borcan cu ciuperci murate.
Cum vremea a fost bună în acest an, cu dese alternanţe ploaie-căldură, afinele şi hribii au apărut în cantităţi impresionante, iar pădurile forfotesc de culegători. Deopotrivă copii şi părinţi, în tovărăşie cu rude sau cunoscuţi, cu căruţe sau maşini, sătenii din localităţile de munte speculează la maximum momentul, pentru că este o afacere care poate aduce zeci de mii de lei într-o perioadă scurtă de timp - circa două luni. Hribii, mai scumpi decât carnea
Dacă afinele se vând cu 8-10 lei kilogramul, hribii sunt mai scumpi, respectiv 20-25 de lei, în funcţie de mărime. Iar de negociat se poate negocia doar în cazul cantităţilor mai mari de 5 kilograme.
Amatori sunt, pentru că borşul, pilaful, ardeii umpluţi, sarmalele şi mâncărica de hribi sunt delicatese în judeţele Moldovei şi nu lipsesc din meniul hotelurilor şi al pensiunilor. Preţul poate părea mare, dar oamenii spun că şi munca-i pe măsură.
„Cu rodul pădurii ne mai «îmbogăţim» şi noi. Şi cum să dai afina sau hribu’ cu 5 lei kilogramul, că nu scoţi nici ce mănânci în pădure pe zi sau transportul la oraş, unde vii la vânzare. Şi nu-i tocmai uşor să te scoli zilnic la 4.00, ca să ajungi în pădure când îi lumină şi să ai timp să stai şi câteva ore pe piaţă“, spune Aurica Solomon, din comuna Piatra Şoimului, precupeaţă în piaţa centrală din Piatra-Neamţ. Împreună cu copiii ei, strânsese peste 30 de kilograme de afine şi vreo 10 kilograme de hribi şi se aşteptau la un câştig de peste 400 de lei. Iar alături de ei, cu „rod“ bogat se mai aflau câteva zeci de pieţari şi puţini erau cei care se temeau că vor rămâne cu marfa nevândută. Vânzătorii de afine sau hribi au ocupat o mare parte din zona de la intrarea în piaţă, deşi în lateral sunt puse la dispoziţie tarabe, pe un preţ modic. Clienţi fidelizaţi de-a lungul anilor
La capitolul afine, localnicii din Piatra Şoimului deţin supremaţia în pieţele din Piatra-Neamţ. Ei merg la cules în zona preferată, respectiv cea de după Cheile Bicazului, spre Gheorgheni, în locuri numai de ei ştiute de ani şi ani. Pentru a ajunge acolo, tocmesc şoferi, pe „onorarii“ de transport de 100 de lei, fără a include preţul benzinei. Şi fac acest lucru cam de trei ori pe săptămână, iar în restul timpului se dedică vânzării. Chiar şi aşa, cu multe milioane vechi date pe transport, afacerea este rentabilă. În timp, oamenii şi-au format clienţi fideli, cu care stabilesc zile precise în care fac tranzacţiile. „Ne ştie lumea de atâţia ani de când vindem afine. La unii, mergem direct acasă, alţii ne găsesc în piaţă. Avem şi pensiuni unde dăm bine, pentru că ne cumpără cu zecile de kilograme. Nu se compară un lichior făcut la fabrică, din pastile cu arome, cu o afinată preparată cu mâna ta, cu alcool pur, de 98 de grade“, spune Costică Ştefănoaia.
În timp ce vorbeşte, repară unealta folosită la cules - un făraş de metal, decupat ca un pieptene la capăt. Cu această sculă, pe cât de simplă pe atât de eficientă, se perie arbustul, frunzele trec printre zimţi, iar afinele rămân şi se adună în partea care nu e decupată. AUTORITĂŢI
Sancţiunile bat la uşă Autorităţile nu sunt încântate de prezenţa oamenilor în faţa pieţei. „Pavelele colorate montate acolo sunt acum negre de la afine şi problema e că rămân pătate oricât le-ai curăţa. Nu s-au dispus sancţiuni, iar miercuri chiar am dispus ca administratorul pieţei să suplimenteze numărul tarabelor, pentru că sunt mulţi cei care vând ceea ce găsesc prin păduri. Dacă nu se conformează, vom fi nevoiţi să luăm măsuri“, a declarat viceprimarul din Piatra-Neamţ, Dragoş Chitic. LA DRUM
Vânători-Neamţ şi Pipirig, patria hribilor
De la Humuleşti, pe drumul naţional ce trece prin Vânători-Neamţ şi Pipirig, şosea ce face legătura cu Ardealul pe viaductul de la Poiana Largului, trecătorii pot vedea cu uimire în aceste zile zeci de oameni care au expuse la vânzare găleţi pline cu hribi. Zona este patria acestei ciuperci, care creşte prin pădurile din apropierea satelor. Şi nu numai a hribilor, ci şi a pânişoarelor, chitărcilor sau râşcovilor. Acestea din urmă nu se vând însă prea bine, preţul lor fiind de doar 4-5 lei pe kilogram, aşa că localnicii îi conservă pentru iarnă, în saramură sau direct cu sare. Cumpărători sunt mai ales şoferii de TIR, pentru că şoseaua este singura din judeţ pe care pot circula acest gen de autovehicule în drumul spre Ardeal, de la Iaşi, Vaslui şi Neamţ. De culesul hribilor se ocupă femeile şi copiii. „Soare să fie, câte-o ploaie la câteva zile şi pădurea se umple de bureţi“, spune o săteancă din satul Pluton, comuna Pipirig. Şi muntenii aşteaptă sfârşitul lunii şi începutul de septembrie, pentru că pădurile se vor umple de ghebe. Atunci se arată deja o altă oportunitate de ceva câştig pentru localnici.