Aldrich H. Ames a fost cel mai bine plătit agent KGB infiltrat în Statele Unite. El a fost arestat pe 21 februarie 1994, în urma unei anchete conduse de o bătrână care a fost adusă de CIA de la pensie.
„Inițial, am vrut să sar peste masă și să-l strâng de gât. Dar apoi m-a pufnit râsul. Era chiar o situație amuzantă, pentru că el era cel încătușat, nu eu.”
Aceasta a fost reacția ofițerului CIA Jeanne Vertefeuille când a aflat că Aldrich Ames, cea mai nocivă „cârtiță” din istoria CIA, le dăduse numele ei atunci când sovieticii l-au întrebat cărui funcționar din agenție i se putea arunca în spinare întreaga afacere de trădare. Din fericire, diversiunea nu a funcționat, iar Jeanne a fost tocmai aceea care a condus comisia de investigații interne care a dus la arestarea lui Ames, pe 21 februarie 1994, acum 25 de ani.
Jeanne Vertefeuille, care studiase limbile germană și franceză la universitate, a intrat în CIA în 1954, ca dactilografă, dar, pe măsură ce perspectivele profesionale pentru o femeie au început să se diversifice, a fost numită în mai multe posturi în străinătate, printre care Etiopia, Finlanda și Olanda. În 1984, devine șefă de antenă în Gabon, unde, printre altele, își perfecționează cunoștințele de limba rusă. În primăvara anului 1985, după ce mai mulți agenți CIA din Uniunea Sovietică s-au evaporat pur și simplu – doisprezece în mai puțin de șase luni – Jeanne a primit o telegramă de la șeful Diviziei URSS-Europa de Est în care scria: „Vreau să te întorci... Vreau să lucrezi pentru mine, am o problemă sovietică.”
Astfel, Vertefeuille a revenit la Langley pentru a conduce o echipă de investigații de cinci persoane, care avea ca misiune să dezlege enigma evaporării agenților americani în spațiul sovietic. Sarcina s-a dovedit una foarte lungă și dificilă, în spacial din cauză că nimănui nu îi venea să creadă că în sânul agenției putea exista o „cârtiță”. Mai degrabă se vehicula ideea posibilității ca sistemul de comunicații al CIA să fie interceptat de o agenție străină.
Plata lui Iuda: 4,6 milioane de dolari
Realitatea era că Aldrich Ames, care lucra inițial în Divizia de Contraspionaj Sovietic, începuse să spioneze în favoarea URSS în 1985. Acțiunile sale au compromis numeroși agenți americani – unii dintre ei fiind lichidați fizic. În schimb a primit sume colosale de bani. În cei nouă ani de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, a încasat 2,5 milioane de dolari. Alți 2,1 milioane se aflau într-o bancă din Moscova, rezervați pentru el. Poziția pe care o ocupa Ames reprezenta acoperirea perfectă, de vreme ce era autorizat să se întâlnească cu ofițeri sovietici în scopuri oficiale.
Totuși viața sa extravagantă și cheltuielile sale cu mult peste veniturile oficiale au făcut ca acesta să intre în vizorul echipei conduse de Vertefeuille. Momentul crucial s-a petrecut în 1992, când colega lui Jeanne, Sandy Grimes, a descoperit că Ames făcuse importante depozite bancare după fiecare întâlnire cu câte un oficial sovietic. FBI-ul a preluat ancheta și l-a pus sub supraveghere pe Ames și anturajul său. Când a fost arestat pe 21 februarie 1994, în casa și pe computerul său au fost descoperite noi dovezi edificatoare. El a pledat vinovat și execută o pedeapsă pe viață în închisoarea federală de maximă securitate din Terre Haute, Indiana.
„Doamna mărunțică și cu părul alb care nu a vrut să renunțe”
Jeanne Vertefeuille a ajuns în 1992 la vârsta obligatorie de pensionare de 60 de ani, însă, la solicitarea CIA, și-a continuat ancheta încheind un contract de colaborare cu agenția. După ce toată afacerea Ames s-a încheiat, revista Time i-a cerut lui Jeanne permisiunea de ai publica fotografia. Femeia a refuzat inițial, explicând că mulți dintre membrii familiei sale nu știau unde lucrează cu adevărat, dar în final a acceptat. Fosta directoare executivă a CIA, Nora Slatkin, a comentat acea fotografie: „O poți vedea pe Jeanne fixându-te de pe o pagină întreagă lucioasă din Time, intitulată: „Doamna mărunțică și cu părul alb care nu a vrut să renunțe”.
Ține în mână un binoclu în care se reflectă imaginea lui Aldrich Ames. Îmi imaginez pe unele dintre rudele ei stând la masă, la micul dejun, deschizând revista Time și exclamând: „Pe cinstea mea, asta e tanti Jeanne. Credeam că e funcționară pe la arhive sau așa ceva”. Vertfeuille a continuat să lucreze pentru CIA până când a murit în 2012, la venerabila vârstă de 80 de ani, de cancer la creier.
EVZ din 1994
Jaguarul care l-a trădat pe Ames
Lăcomia și aroganța sunt cele două defecte care l-au dat de gol pe Aldrich Ames, consideră majoritatea cercetătorilor care au analizat arhivele. Dacă ar fi fost mai cumpătat și mai modest, nu este așa de sigur că ar fi fost prins. Simbolul căderii sale este un superb Jaguar XJ6 de culoarea castanei, consemna acum un sfert de secol New York Times. În ciuda faptului că, ulterior s-a aflat de milioanele pe care le încasase de la sovietici, limuzina de 50.000 de dolari a rămas întipărită în mintea camarazilor săi din CIA, care conduceau Forduri sau Suzuki modeste. Și, bineînțeles, modul în care colegul lor a început brusc să arunce cu bani în stânga și în dreapta În 1985, având nevoie rapid de „cash”, Ames nu a stat prea mult pe gânduri.
Pe 16 aprilie, conștient că deține o marfă extrem de prețioasă, a plecat cu o oră mai devreme de la serviciu pentru a se întâlni cu o cunoștință a sa, diplomat sovietic, la un restaurant. Cum acesta nu a venit la întâlnire, Ames, încălzit de băutura consumată până atunci, dă dovadă de un tupeu formidabil și merge direct la ambasada URSS din Washington, unde îi lasă ofițerului de serviciu un plic sigilat. În plic se aflau numele a doi ofițeri KGB care lucrau în secret pentru Statele Unite, o pagină din repertoarul Diviziei anti-KGB a CIA, cu numele său subliniat cu un marker auriu – „Aldrich H. Ames, șeful departamentului de contraspionaj” – și o cerere de 50.000 de dolari. Așa a început totul.