O analiză a principalilor contracandidați ai lui Klaus Iohannis în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Klaus Iohannis este în mod cert candidatul care va intra în turul doi al alegerilor prezidențiale. Este și cel mai probabil viitorul președinte al României. Numai că miza alegerilor prezidențiale este mult mai mare și reprezintă de fapt o “încălzire” pentru alegerile locale și parlamentare. Care, în viziunea unor politicieni urmează să se desfășoare în același timp. Deci este extrem de important care este candidatul ce va intra în turul doilea al alegerilor prezidențiale, pentru că partidul său va fi stimulat, iar zestrea voturilor din turul doi va putea fi conservată până în mai-iunie 2020.
Plecând de la această premisă cred că putem lua trei nume în calcul: Viorica Dăncilă, Dan Barna, Mircea Diaconu. Fiecare reprezintă un partid care vizează cât mai multe locuri de primari, consilieri, parlamentari. Aceasta este ordinea pe care o regăsim în ultimele sondaje de opinie, chiar dacă până la alegeri mai pot apărea surprize. Ca o mică paranteză trebuie spus că s-a deschis sezonul manipulărilor cu sondaje de opinie, un adevărat blestem al democrației post-decembriste. Cei care le aruncă pe piață nu înțeleg că jocul pe care îl fac este unul minor, neputând influența opinia alegătorilor, ci doar subminează încrederea în institutele de cercetare opiniei publice și în probitatea lor profesională.
Se poate spune că a început campania electorală. Sâmbătă Klaus Iohannis în fața liberalilor a ținut un discurs dur în care a luat la țintă adversarul politic de ultimii ani, PSD și guvernul Vioricăi Dăncilă. Care Viorica Dăncilă este deja pe afișe în toată țara, senzația inițială fiind aceea că ne uităm la un politician care încearcă să ne transmită că este gospodina națiunii. Mesajul transmis, “Un președinte muncitori și implicat”, are mare calitate că scoate în evidență forța de muncă tipică femeilor obișnuite să frământe aluatul pentru pâine și cozonaci. Totodată ocolește defectul de fabricație al actualului premier, devenit o emblemă a neputinței. Este important faptul că Viorica Dăncilă a fost de acord să renunțe la celebrele broșe, mai mult sau mai puțin scumpe, astfel imaginea de pe afiș neumbrind sloganul.
Cu toate că din punct de vedere politic actualul guvern are un viitor extrem de fragil, Viorica Dăncilă reprezintă un partid puternic, cu o bază electorală solidă, o ideologie bine conturată, putând prezenta și realizări, nu numai povești frumoase despre viitor. Un aspect important este acela că liderii PSD din teritoriu se vor bate pentru Viorica Dăncilă pentru că se bat pentru viitorul lor. Fiind oameni politici cu experiență știu că un alt rezultat va însemna un dezastru la alegerile locale și parlamentare. Aceste lucruri o fac să fie cel mai probabil adversarului lui Iohannis în turul doi al alegerilor prezidențiale.
În ceafă îi suflă președintele USR Dan Barna. Deși reprezintă un curent progresist, anti-sistem, cu o componentă corporatistă destul de puternică, Dan Barna a reușit prin aparițiile sale publice să dea senzația că este un candidat oportunist, fără ideologie, fără strategie și cu păreri care se schimbă de la o zi la alta. Este foarte ciudat cum un candidat care se pretinde a fi un exponentul unei clase de profesioniști (venită din afară ca să se sacrifice pentru fericirea României) nu are consilieri pe politică externă, apărare. Domenii pe care un viitor președinte ar trebui să le stăpânească și nu se lase stăpânit de ele.
Porecla de HABARNAM pe care și-a câștigat-o în urma numeroaselor gafe și fracturi logice descoperite în interviuri și discursuri, îl va urmări pe parcursul acestor alegeri. Vreau să spun că în aceste condiții va fi foarte greu să o atace pe Viorica Dăncilă pentru gafele acesteia. Gafele lui Dan Barna sunt mult mai proaspete, iar unele mult mai mari.
Mircea Diaconu este un candidat pe care va fi foarte greu să-l încadrăm într-o categorie. A fost soluția de avarie pe care Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu au găsit-o pentru partidele lor. În condițiile în care nici unul din cei doi nu avea de gând să candideze, iar Pro România și ALDE nu aveau alți lideri, au optat pentru susținerea unui independent. O soluție politică destul de proastă ale cărei efecte se vor vedea în alegerile locale și parlamentare.
Mircea Diaconu nu are de gând să se plimbe la braț cu cei doi, ci doar să le facă onoarea de a strânge semnături, de a lipi afișe, de a aduna bani pentru campania electorală. A lui, nu a lor!
A spus-o suficient de clar și răspicat în nenumărate rânduri, provocând revolta liderilor din teritoriu care nu înțelegeau ce joc au făcut Ponta și Tăriceanu atunci când l-au ales pe Mircea Diaconu. Sincer nici eu nu prea înțeleg, iar varianta în care Victor Ponta face un joc în favoarea lui Dan Barna, pe filiera întreținută de Florian Coldea, intră în sfera conspirațiilor dâmbovițene. Fantastice, dar nu imposibile.
Aceștia sunt jucătorii principali din alegerile prezidențiale. Poate că Toader Paleologu, candidatul PMP, va face o figură bună și va aduna multe voturi. Mi-ar plăcea, pentru că-l simpatizez și am semnat pentru susținerea candidaturii sale, dar nu cred că are șanse reale să intre în turul doi. La fel în cazul lui Kelemen Hunor, Alexandru Cumpănașu, sau a altor candidați din lunga listă anunțată.
Va fi un joc în patru, orice combinație fiind posibilă.