Jumătate dintre pacienţii care ajung în spitalele bucureştene sunt din provincie. Când vistieria spitalelor se goleşte, bolnavii aduc de la fire pentru operaţii la calmante şi antibiotice rare.
În cel mai mare centru medical din ţară, Bucureşti, situaţia de la un spital la altul poate fi diferită când vine vorba despre ce trebuie să aduci de acasă. În cele 21 spitale preluate de primărie, lucrurile stau ceva mai bine, după ce investiţiile autorităţii locale le-au permis managerilor să acopere mai bine nevoile pacienţilor. În spitalele mari, cu flux important de pacienţi, cele de urgenţă care aparţin încă de Ministerul Sănătăţii, traumele pe care le trăiesc pacienţii sunt însă greu de redat în cuvinte.
Flux continuu de pacienţi
Fie că aşteaptă să se interneze, fie că se externează sau vin în vizită la rude bolnave, fluxul de pacienţi rulează la foc continuu la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Sunt oameni veniţi în Capitală din toate zonele ţării cu speranţe de vindecare. Este cazul dramatic al Dorinei, al cărei fiu, în vârstă de 28 de ani, bolnav de pancreatită acută, e internat de două săptămâni la Floreasca.
Băiatul are nevoie de două antibiotice injectabile "rare", care nu se află nici în farmacia spitalului, nici în altă farmacie, ci doar într-un depozit din Piaţa Unirii. "Până acum, am cumpărat medicamente în valoare de 50 de milioane de lei vechi. Am şi pierdut şirul", se agită femeia. Fără salariul nurorii şi fără împrumuturi, ar fi fost imposibil să-i finaţeze spitalizarea fiului său, asigurat de altfel.
Sandra V. se perindă prin acelaşi spital de trei săptămâni, de când l-a internat pe tatăl ei, care a suferit un atac cerebral, şi tot de atunci cumpără reţete de 400 de lei la câteva zile.
"E în faza în care trebuie să fie schimbat de trei-patru ori pe zi, iar de fiecare dată trebuie să-i băgăm asistentei în buzunar câte 10 lei. Bineînţeles că nu sunt obligată, dar se vede în privirea lor, în felul în care te ating şi îţi vorbesc", povesteşte femeia.
Sunt pacienţi ce vin pregătiţi cu medicamente de acasă, sfătuiţi de cunoscători. Este cazul Marianei S. (60 de ani), dintr-un sat din judeţul Olt, care a fost internată o săptămână la cardiologie. "Aici mi-au făcut doar câteva perfuzii şi analize. Am venit de acasă cu unguente şi flacoane de pastile, pentru că aşa mi-a zis doctoriţa de la dispensar. Şi bine-am făcut, că altfel mă puneau pe drumuri să le cumpăr, cum au făcut colegele mele de cameră", spune femeia.
"Dacă cer, nu e bine, dacă nu cer, iar nu e bine, că e grav..."
Sunt şi persoane care, dacă ar putea, ar cumpăra sănătatea celor dragi, dar este târziu. "Soacra mea este în spital în stare gravă. I-am cumpărat doar calmante, nici doctorul, nici asistentele nu au acceptat nimic, pentru că oricum nu au ce să-i mai facă. Dacă îţi cer nu e bine, dacă nu-ţi cer, iar nu e bine, că atunci e grav...", povesteşte nora.
Schimbăm spitalul, dar povestea nu se schimbă foarte mult. Numai mamă să nu fii când ai copilul bolnav, este de părere Maria, internată de două săptămâni cu copilul (5 ani) la Spitalul "Grigore Alexandrescu", din Bucureşti. Transplantul de piele al micuţei a costat-o, neoficial, 300 de euro, plata doctorului, plus unguente în valoare de 200 de euro. "Mi-au spus că sunt unguente pentru acasă, dar odată ce le foloseşti în spital, cum poţi spune asta?", se întreabă femeia.
Situaţia pare mai bună în spitalele preluate de Primăria Capitalei. "Am primit orice medicament am avut nevoie, iar de când sunt internat am primit friptură de câteva ori", povesteşte, cu mulţumire, un bătrân. Situaţia s-a îmbunătăţit după ce au fost preluaţi de primărie. "Primăria acoperă anumite cheltuieli cu utilităţi şi pază, cură ţe nie, deşeuri", spune Bogdan Andreescu, managerul Spitalului Co lentina. (A contribuit Ramona Dragomir) "Până acum, am cumpărat medicamente de 50 de milioane de lei vechi. Am şi pierdut şirul. Cele 12 fiole de antibiotice pe care urmează să le cumpăr costă 7 milioane de lei. Şi măcar dacă aş găsi."DORINA, mama unui tânăr de 28 de ani internat în spital cu pancreatită STUDIU DE CAZ
Lupta cu sistemul, mai grea decât cancerul
Maria e un exemplu elocvent pentru ce poate păţi un asigurat român. Are mai puţin de 40 de ani, e la zi cu toate taxele şi impozitele, iar de curând i s-a spus că are cancer la sân. "Am plecat din cabinetul medicului plângând şi încercând să-mi fac planul de bătaie: sunt puternică, sunt tânără... voi lupta cu boala. Am mers la alt medic, cu reputaţie, sperând că va infirma diagnosticul. Nu l-a infirmat, din contră. M-a trimis să fac analize mai complexe (tomografie şi scintigrafie osoasă - o analiză care depistează metastazele). Mi s-a spus să mă întorc repede cu rezultatele, aşa că primul drum l-am făcut la medicul de familie de unde am luat trimiteri", rememorează femeia.
A lucrat 20 de ani, mereu a fost la zi cu contribuţia la sănătate, însă nu a avut niciodată un concediu medical şi nici nu a cerut o reţetă compensată. "Am zis că acum că am nevoie, voi fi sprijinită. Mi s-a spus însă că analizele se pot face fără să le plăteşti doar dacă eşti internat. Nu aveam timp de pierdut, aşa că am apelat la cunoştinţe. Cu ajutorul lor, am mers în provincie pentru o tomografie. Pentru scintigrafie, la spitalul public mi s-a spus că pot aştepta şi până la trei luni, aşa că am făcut repede o listă cu clinicile particulare. Una singură făcea analiza, dar trebuia să aştept o lună şi să achit 560 de lei. Din nou a intrat în funcţiune sistemul de relaţii: reuşesc să fac analiza la stat după 10 zile. Sun la medic pentru a programa consultaţia ce va decide paşii următori şi sunt întrebată nonşalant "De ce a durat atât de mult să faceţi analizele?".
După o lună, Maria spune că e terminată psihic. "Fericiţi ar trebui să fie nu cei care pot spune "am învins cancerul", ci cei care se pot lăuda: "Am învins sistemul sanitar din România", mai spune, cu tristeţe, femeia.
SOLUŢIE
Spitalele, plătite după rezultate
"Jumătate dintre pacienţii care ajung în spitalele municipalităţii (21 în acest moment) sunt din ţară. Sunt oameni care au fost internaţi şi în spitale judeţene şi asigurările au plătit pentru ei şi acolo. Ar trebui să se plătească diferenţiat în funcţie de rezultate. Degeaba dotez eu spitalele şi le acopăr din cheltuieli dacă de la casa de asigurări vin mai puţini bani", comentează Marius Savu, şeful Administraţiei Spitalelor Bucureşti.
El spune că în mod normal internările făcute în Bucureşti pentru pacienţii din provincie ar trebui plătite de casele de asigurări judeţene. "Legea prevede şi acum ca banii să urmeaze pacienţii, însă asta nu se întâmplă fiindcă nu au cu ce să plătească", mai spune medicul Marius Savu. EVZ a demarat luni o dezbatere despre ce e de făcut pentru a scoate la liman sistemul medical din România
- CAMPANIE EVZ: Pentru sănătate fără bani de acasă!
- Sănătate fără bani de acasă! Dezbatere evz.ro cu expertul SAR, Otilia Niţu
- 4 soluţii care ar aduce bani la bugetul sănătăţii
Mâine în EVZ, citiţi cum pot fi recuperaţi banii cheltuiţi pe medicamente în spitale şi alte soluţii pentru a face sistemul medical funcţional