Adrian Ursu a povestit în emisiunea ”Dosare de presă”, pe evz.ro, că soția sa, Carmen Avram, a avut ocazia să strălucească extraordinar ca reporter, la Antena 3, și să aibă o emisiune uluitoare.

„Pentru Carmen a fost momentul de vârf, dar care a avenit după niște pași corecți făcuți. Eu pe Carmen am cunoscut-o pe holurile voastre de la Evenimentul Zilei, în Casa Scânteii, fumam la un colț de graniță. I-am făcut curte, dar pe hol.

Pe noi, practic, ne-au unit relațiile prezidențiale. Pentru că prima dată ne-am întâlnit datorită lui Ion Iliescu. Și de căsătorit, ne-a căsătorit Traian Băsescu, care era primar. Ce-am fost și ce-am ajuns, îți dai seama, pe urmă. Cum e istoria, cum se întoarce roata…

Carmen a început etapele absolut firesc. A început de la corectură, la secția externe pe urmă și până la jurnalismul de performanță, pe care l-a făcut și la Pro TV, fiind fondator al echipei „România, te iubesc!”. Și la Antena 3, în care într-adevăr a primit această șansă de a putea să aibă produsul pe care să-l crească, să-l croiască”, a spus Adrian Ursu.

Cunoscutul jurnalist a explicat că soția sa a „plecat” din această meserie, chiar în momentul în care a simțit că a ajuns la capăt de drum.

E o meserie care te arde și din care te trebuie să te salvezi, la un moment dat, înaintea combustiei totale. Ea făcând cu foarte mare pasiune meseria asta, practic a ars până aproape de capătul fitilului și urma, repet, momentul critic. Și ea a încercat să prevină cumva momentul ăla”, a mai spus Ursu.

Odată cu plecarea lui Carmen, s-a cam terminat o epocă, în jurnalismul ăsta de reportaj

„Ai fost gelos profesional pe ea? Te-a ofticat succesul ei, prin vreun colțișor?”, l-a întrebat Mirel Curea pe invitatul său.

SURSE Carmen Avram, realizatoare Antena 3, soția lui Adrian Ursu, măsurată în sondajelele PSD/Alte nume de posibili candidați

Răspunsul sincer și mai asumat al lui Adrian Ursu este o adevărată declarație de dragoste pentru Carmen Avram.

„Am avut pe de-o parte emoții. Am avut, pe de altă parte, la un moment dat, și teama că se bagă în ceva mult prea riscant și prea mare. Că-i o răspundere uriașă să aibă…, pentru că acea echipă și-a construit-o singură. Și avea cumva întreaga răspundere a acelui produs și a acelei echipe.

Și ajunsese în momentele în care dădea bani din salariu ca să mai aibă un ban în plus unii din oamenii din echipă sau să facă lucruri extra, care nu erau bugetate. Să doarmă nopți la rând acolo, în redacție, ca să termine episodul din săptămâna aia. Aveau celebra lor canapea roșie din anticamera sălilor de montaj, unde dormeau cu rândul. Ca să treacă pe urmă, dincolo, în celulele alea unde erau calculatoarele de editare video.

A fost, probabil, cea mai puternică trăire jurnalistică pe care am văzut-o la cineva. Nu cred că cineva a dăruit mai mult meseriei ăsteia, din ce cunosc eu. Am întâlnit de-a lungul carierei jurnaliști de război, prin diverse momente ale trecerii mele prin istoria ăstor 30 de ani, unde simțeai că e și un pic de demență. Erau de ăia care „Da, am fost în Algeria. Da, și după aia m-am dus în Timorul de Est și pe urmă am fost în Sudanul de Sud”. „Și ce făceai?” „Păi, mă îmbătam rangă ca să uit că vedeam mâini sfârtecate și copii mutilați”. Ok, repet, e altceva. E o doză de răceală, care n-are legătură cu pasiunea asta fierbinte.

Dar, probabil, că pe acolo, odată cu plecarea lui Carmen, s-a cam terminat o epocă, în jurnalismul ăsta de reportaj. (…) La Carmen, detaliile căpătau valoare uriașă. Sunt puține lucruri, astăzi, despre care mai poți spune că sunt făcute cu atâta migală”, a declarat jurnalistul.