Un sărut frățesc între Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Povestea unei fotografii

Un sărut frățesc între Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Povestea unei fotografii

Această antologică poză a fost realizată de fotoreporterul EVZ Vlad Constantinescu, în iulie 1993. S-a întâmplat cu prilejul aniversării a 50 de ani a fostului poet și politician Adrian Păunescu, iar cel care îl pupă cu drag, pe obraz, este fostul său coleg de poezii ceaușiste Corneliu Vadim Tudor.

Cei doi, de-a lungul vieții lor, au fost ba tovarăși ideologici, ba inamici, dar cu certitudine oportuniști ai tuturor regimurilor politice prin care au trecut, fiind aproape tot timpul în poziții importante. Ambii au murit, recent, relativ repede unul după celălalt. Aniversarea fostului conducător al Cenaclului Flacăra s-a petrecut la Palatul Elisabeta, în prezent, reședința familiei regale și, pe atunci, loc de chermeze, pe bani nu prea mulți, pentru potentații acelor zile.

 

A invitat 250 de oameni și s-a trezit cu 400

Ne puteți urmări și pe Google News

La împlinirea unei jumătăți de secol de viață, Adrian Păunescu a invitat 250 de persoane, majoritatea politicieni și oameni de cultură. Surpriza sa a fost mare, că la eveniment au participat peste 400 de persoane, astfel încât mâncarea și băutura, adusă de acasă de poet, s-a dovedit insficientă. Chiar și așa, relatau reporterii „Bulinei Roșii”, Marcela Feraru și Dan Andronic, cheltuielile „Bardului de la Bârca” s-au ridicat la câteva milioane de lei vechi. Lucrul era interesant, întrucât, cu puțin timp înainte, Adrian Păunescu ceruse Guvernului să-l sprijine financiar pentru editarea ziarelor sale. Spre comparație, amintim că un exemplar din Evenimentul zilei costa la chioșc, pe atunci, doar 80 de lei.

 

Show ca la „Cenaclul Flacăra” și prima apariție în public a Zoiei Ceaușescu

Spectacolul a fost total în acea seară fierbinte de iulie. Au recitat poezii, evident la microfon, poeții Grigore Vieru și Leonida Lari. S-au cântat melodii folclorice și din repertoriul fostului Cenaclu Flacăra. Iar Andrei Păunescu, acompaniat de propria chitară și de vocea baritonală a tatălui său, a cântat „Rugă pentru părinți” și „Treceți batalioane române Carpații”.

De departe, însă, surpriza serii a constituit-o Zoe Ceaușescu, fiica fostului dictator, care a apărut, atunci, pentru prima oară în public, de la împușcarea tatălui său. După două refuzuri de a da o declarație pentru reporterii Evenimentul zilei Gabriel Grigore și Toni Avramescu, am reușit să-i smulg o declarație păcălind-o că sunt de la revista „Totuși iubirea”, care îi aparținea lui Adrian Păunescu.

Zoe Ceaușescu a spus: „Sper ca Adrian Păunescu să nu mai împlinească a doua oară 50 de ani. Îl consider prieten pentru că, citindu-l, am început să-l îndrăgesc. Nu l-am cunocut înainte de 1991”. La recepție a participat și dramaturgul Paul Everac, pe atunci director al TVR. Apostrofat de Corneiu Vadim Tudor de ce nu-i dă celebra sa „Tabletă” televizată, pe atunci, difuzată inainte de Telejurnal, Everac s-a bâlbâit incoerent. În schimb, contestatul dramaturg a ținut să se pronunțe în ceea ce privea invazia lăcustelor marocane care cotropiseră, în 1993, sudul țării: „Cât privește lăcustele, cunosc eu altele, mai apropiate de noi, care vin tot timpul și ne agresează, și unde găsesc un bob de grâu îl ciupesc și-l duc la „Evenimentul zilei„”. Evident, am fost flatați.