Adrian Iovan s-a învârtit în aer 15 minute din cauza lui Ciorbea. Acum şase ani a împuşcat un om. Nu are niciun regret, a fost autoapărare.
A avut o viaţă ca-n filme. Când era mic vroia să se facă gunoier sau pompier. A pus piciorul pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii şi Australiei. Unde a ajuns cu Boeingul pilotat de el. S-a însurat cu o femeie celebră şi bogată. A apărat-o cu arma în mână, când s-a trezit, noaptea, cu un individ în dormitor. L-a împuşcat pe loc şi nu regretă absolut deloc. A fost primul beneficiar al legii care reglementa autoapărarea. Aviatorul are 53 de ani. Zeci de mii de ore le-a trăit în văzduh, majoritatea la peste zece mii de metri altitudine. Statul i-a luat 85% din pensie. Când se întâmplă câte un eveniment aerian îl vezi mereu, la televizor. A vrut să fie Icar şi a ajuns un Dedal. Îl cheamă Adrian Iovan.
Din pilot de linie, taximetrist aerian
Pe pereţii livingului sunt poze alb-negru, înrămate, cu avioanele pe care le-a pilotat. Ca bibelouri are machete de avioane. "Am început pe AN 2-uri. Şase ani la agricultură... În şcoală a fost primul..., în '79, un YAR 823. Acum, nu ştiu cum a ajuns în faţa sediului IPJ Ilfov!", e nostalgic pilotul.
Pensionar fiind, s-a îngrăşat. La viaţa sa a stat la manşa mai multor tipuri de aeronave: IL 18, AN 24, BN 2 şi, cel mai important, a pilotat marile Boeing-uri 737. Pe ele a zburat peste 13.000 de ore. Acum, îşi completează venturile pilotând BN 2-uri, "Britten Norman 2" cu opt locuri.
Ultima oară a zburat la începutul lunii: "Sunt colaborator la o firmă de aviaţie. Un fel de taxi aerian! Mă joc cu astea mai micuţe... Revin la începuturi!".
A dat foc la şcoală ca să vină pompierii
La 17 ani, a sărit cu paraşuta. "Lăsam avionul în zbor!", râde Iovan. Se hotărâse să se ducă la şcoala de aviaţie de la Bobocu. "Mi-au zis unii că fără pile n-am nicio şansă! Am avut noroc că în anul ăla nu s-a mai dat oralu', unde se făceau jocurile", îşi aminteşte aviatorul.
"Când eram mic vroiam să fiu gunoier. Mi se părea spectaculos să stai agăţat de maşină! Apoi, am vrut să fiu pompier, că tot agăţaţi erau... Într-a doua am dat foc la şcoală ca să vină pompierii! Aprinsesem o pânză în bibliotecă..., da' până să vină pompierii m-a prins învăţătoarea, care m-a turnat lu' tata. A venit în loc cureaua!", îl umflă râsul pe fostul piroman.
A terminat Liceul de Aviaţie Aurel Vlaicu. "Am fost ultima promoţie de cinci ani. Am dat examen la aeronave şi am intrat fără loc. Puteam să merg la «Metalurgie» sau la Institutul de Marină. Da' nu mă vedeam în turnătorie şi nici pe punte cu undiţa-n mână! Am ajuns la Bobocu! Erau 1.300 de candidaţi pe 60 de locuri", povesteşte Adrian Iovan.
Spune că la început nu se zăreşte partea exotică a meseriei: "Mai întâi te fascinează maşinăria. Ca aviator, chiar dacă munceşti 24 de ore, a doua zi n-o iei de la capăt! Mi-a plăcut alegerea, dar n-a fost uşor. Şcoala producea piloţi, da' nu erau avioane. Nu se mai făceau Rombac-uri. Ne călcam pe bătături!".
Aventuri cu stewardese titrate
Se spune despre marinari că au o iubită în fiecare port. Aviatorii au una în fiecare aeroport? "Nu! Că nu stai mult... În zbor să găseşti ceva!", face cu ochiul comandantul.
Stewardesele sunt femei frumoase. "Fetele sunt atent alese. Au un fizic plăcut, iar minte au mai multă decât cerinţa! Deşi liceul e suficient, cele mai multe au facultate. Zboară pentru bani! Am avut stewardese inginer de mine sau aeronave, chimiste, ASE-iste, juriste şi cu «relaţii internaţionale»!".
Se cuplează piloţii cu stewardesele? I s-a întâmplat? E evaziv: "Nu pot să dezmint istoria, fiind din familia aviatorilor. Da' n-am avut relaţii cu implicare romantică foarte mare! Aventuri...".
De pe urma ultimei neveste a ajuns o persoană mondenă. Mai mult decât ar vrea.
SCLAVUL CONFORTULUI
Spaimele zburătorului şi fuga de viteza sunetului
Se ambalează. Pe post de pistă de aterizare e o telecomandă, iar avionul o bomboană. Detaliază o aterizare la Hong Kong: "Pe stânga şi pe dreapta blocuri. Zbori cam pe la etajul trei. În spate munte, în faţă mare. Curenţi de aer...". Unul din cele mai dificile aeroporturi. "Am fost acolo cu Emil Constantinescu, cu un «medium courier». Aterizam des, să alimentăm. După aia s-a hotărât reactivarea aeronavei prezidenţiale. La întoarcere am aterizat la Calcutta, Karachi şi Ankara. 22 de ore! Când am ajuns la Bucureşti, ne-au zis să mai stăm în aer cinşpe minute, că nu venise Ciorbea, să-l întâmpine pe preşedinte!", se enervează Adrian Iovan.
Pilotul a decolat de pe toate marile aeroporturi europene şi pe multe altele din cele două Americi, Africa sau Asia. Le ştie ca un gurmand cârciumile.
I-a fost frică de trei ori
Primele spaime le-a tras cu bătrânul utilitar AN 2. "La Câmpulung, în '85, am intrat în «efect de foehn». Aerul urcă pe pantă, se răceşte accentuat după care, pe versantul celălalt, capătă viteză foarte mare. Avionul era purtat involuntar... Era să intru în brazi! Nu mai avea putere motorul!", se înfioară Adrian Iovan.
"În ‘86, la Alexandria, m-am întors la apusul soarelui şi a trebuit să aterizez printre vaci! Ale naibii, se uitau la avion şi după aia se apucau de păscut! Stăteau ca vacile! Am aterizat cu frâna pusă, habar n-am cum am reuşit...", se întreabă şi pilotul cum de a scăpat.
Cel mai grav a fost la o cursă spre Malaga. A intrat cu Boeingul plin cu pasageri în nişte nori care nu apăreau pe radar: "Am crezut că se rupe avionul! Mi-am zis că trebuie să vină pensia!".
"Opt penisuri" şi sexul din cer
Italienii se amuzau atunci când pronunţau destinaţia Otopeni. Pe limba lor, numele aeroportului, rebotezat Henri Coandă, înseamnă "opt penisuri". "Bine că l-au schimbat!", se strică de râs veteranul aerului: "Când le ceream «clea rence »-ul, aprobarea de zbor, râdeau pe frecvenţă... Şi azi le-a rămas... Da-i corectăm şi revin la regulament!".
Se practică sexul la zece mii de metri? "Din auzite!'", e pudic aviatorul. "Mie nu mi s-a întâmplat. Stewardesele mai dădeau peste ei... Se poate întâmpla la zboruri de noapte, au pături pe ei şi nu ştii ce se întâmplă", face pe inocentul domnul comandant.
N-a vrut pe supersonice că nu-i plăcea armata
Supersonicele, cireaşa de pe tortul aviatorilor, nu l-au tentat: "Nu! Asta e apanajul militarilor şi trebuie să duci o viaţă în consecinţă. Io aveam oroare de trompeta aia de dimineaţă... Plus că, înainte de '90, militarii nu prea zburau! Doar zece ore pe an. Făceau economie la petrol... Nu era ca-n filme. Era o viaţă chinuită!". Teoria pilotului civil sună puţin a justificare: "Când devii profesionist nu mai ai tentaţii d-astea. În copilărie visezi că eşti mareşal al aerului, cum conduci un dirijabil... Visele se estompează!". Strugurii acri, sau confortul prioritar?
Boeing, Tupolev şi Airbus
Airbus, Boeing sau McDonell Douglas? "Boeing! Sunt făcute de ingineri, la sugestia piloţilor! Airbus-urile sunt făcute de ingineri pentru a fi pilotate... McDonell Douglas e între. Boeing a ţinut cont de părerea piloţilor. Airbus e un avion făcut de ingineri pentru ingineri! Te scarpini la urechea stângă, cu dreapta", e pro-american cel mai mediatizat pilot român.
Cât depre Tupolevurile ruseşti: "Un bombardier strategic transformat în pasager. Bun, cu viteză, da' depăşit! Acum, ruşii au un Tupolev echipat de Boeing. Doar tabla e a lor. Un Boeing scris în ruseşte!". "Am vrut să fac greva foamei, când cu pensiile. Da' m-a sfătuit învăţătoarea aia din Craiova să n-o fac, decât dacă sunt perfect sănătos. De sinucis nu mi-a trecut prin cap. Nu te lasă nimeni să zbori cu bube la cap!" ADRIAN IOVAN, pilot pensionar
CU SÂNGE RECE
Evreii, nr.1 în siguranţă. L-a omorât pe hoţul din dormitor
Printre picioare i se încurcă un motan negru. Îl cheamă Bakugan, după numele unui personaj de desen animat la modă. "Ce să fac, Albert, fii-miu, are cinci ani. N-am încotro...", e aviatorul oarecum stânjenit.
Ce companie ar prefera ca pasager? Dar ca pilot? "Tarom! Îţi dă să mănânci bine", e clar părtinitor. Recunoaşte că, la servicii, companiile statelor islamice sunt vârful: "Te sufocă... da' n-au băuturi alcoolice!".
Pentru piloţi, lucrurile nu se schimbă: "Tot cele asiatice plătesc cel mai bine! La americani pătrunzi greu, iar în Europa e criză şi nu găseşti!".
Siguranţa? Israelienii sunt nr.1: "ELAL are un plus de măsuri vizibile de descurajare şi siguranţă care-ţi dau un sentiment de securitate!".
Cu Romaniţa şi nu prea...
La 53 de ani e bunic! Bărbat realizat, divorţat şi, pe limba sa: "Liber ca pasărea cerului!". Aveam 26 de ani când m-am însurat prima oară. A fost o căsnicie frumoasă, dar obişnuită. E normal să fiu bunic. Fata mea are 28 de ani".
A doua nevastă i-a fost creatoarea de modă Romaniţa. N-a durat mult. A rămas un băieţel: Albert. Cum s-au cunoscut e public. Nu se ştie de ce s-au despărţit: "Latura artistică era un numitor comun. Să fii pilot însemnă să ai o doză de poezie... Niciun zbor nu seamănă cu altul". O dă tot pe limbajul său: "Nu am fost pe acelaşi palier. Şi lucrurile se mai termină!".
Tocmai când spune că are relaţii cordiale cu cea de-a doua soţie îi sună telefonul. E Romaniţa. Se interesează de băieţel, care e în vizită la taică- său. "Albert are nevoie de ambii părinţi", rosteşte apăsat Iovan.
Dacă n-ar fi fost copilul, ar mai fi vorbit cu "exa"? "Nu ştiu şi nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost fără Albert. Nu credeam că voi mai avea un copil în afară de Irina!".
L-a omorât cu sânge rece. Nu regretă
Acum şase ani, la începutul lui octombrie, Adrian Iovan a împuşcat un om. Era acasă, noaptea, în pat cu Romaniţa. A auzit cum cineva îi cotrobăia prin casă. A pus mâna pe puşcă şi, fără să clipească, l-a împuşcat pe intrus. Au fost dezbateri, pălăvrăgeli televizate. A fost în legitimă apărare, pe proprietatea sa.
A fost primul "beneficiar" al legii care reglementa autoapărarea:" Ghinionul lui! N-am avut şi n-am regrete. Crezi că România suferă că a pierdut un cetăţean de onoare? Legea se dăduse cu trei luni jumate înainte. Habar n-aveam de ea. Mi-au zis poliţiştii!".
"I-am dat un zvâc!"
Pe legea veche ar fi avut probleme: "În America e obişnuit. Pe aeroporturi şi în bazele militare sunt două garduri. Dacă unu' trece de primul, are o şansă. Poate a greşit. La al doilea nu are scuză. La fel cu casa. Dacă sare gardul e cum e. Da' înăuntru ce să caute?". Are şi acum arme. Râde: "Celebrul Winchester, o puşcă de tir de 5,4 mm şi un pistol cu gaze, Rohme".
I-a văzut familia victimei? "Nu, de ce? N-are chip de om! I-am zis să plece şi l-au atins alicele din urmă. I-au dat un zvâc! Să te trezeşti noaptea, în dormitor, la etaju' doi, cu unu' care stă în Berceni! Nu-i în regulă! Problema e să cadă în curte, nu pe carosabil!".
OFURI ŞI SUGHIŢURI
Trei necazuri pământeşti
Are trei probleme. Una cu Guvernul, alta cu ING şi a treia cu Blue Air. "Guvernul a naţionalizat pensiile. Mi-a luat 80%!", e supărat. Normal, de te gândeşti că din 15.000 de lei pe lună, acum abia sare de 2.000. Zice că nu are rate, dar că alţi colegi sunt în rahat: "Le-au luat băncile casele şi maşinile. Io am renunţat la una, s-o ţin pe a doua. Vi se pare mult? O oră la 10.000 de metri face cât trei în subteran, la mineri. Şi io am zeci de mii! Am ieşit la pensie la 50 de ani, cu 46 de ani vechime...".
A doua e cu ING-ul, unde a băgat lunar 1.500 de lei în contul de studii al fiului său. Când n-a mai făcut faţă, a cerut banii înapoi: "Mi-au dat 55% din ce am depus! Cică e neperformant! Mi-au zis că doar dacă muream preluau ei debitul! Nemernicii...".
Ultima pe listă e compania low-cost Blue Air. Au să-i dea 50.000 de lei , de un an şi patru luni: "Au dat afară toţi străinii şi pe mine! Mă «iubea» patronul! Nu vorbesc, nu discută!".
A UITAT DE IAR-URI...
"Avioanele de vânătoare sunt naţionaliste!"
Nu e specialist în avioane de vânătoare, dar are idee cu ce se mănâncă. Care-s mai bune: F-urile, MIG-urile, Suhoi, Mirage, Grippen sau Erurofighter? Ce ne-ar fi de folos, dacă n-am ţine cont de preţ sau costuri politice? "«F»-urile au istorie! Şi MIG-urile au, da's depăşite... Am auzit că le-ar îmbunătăţi «Mama Rusia». Au dezvoltat Suhoi-urile drept concurent la «F»-uri. Mirage e naţionalist. La fel şi Grippen!. Sunt Franţa şi sunt o putere.. Şi io am Volvo, de ce nu un avion!".
Cât despre Eurofighter: "E un fel de «Hora Unirii» a statelor europene puternice!", e tranşant pilotul civil. "Aici, în coasta Europei, utile sunt «F»-urile. În centru, e bun oricare!", spune Iovan lucrurilor pe nume.
- Adrian Iovan a avut "gânduri negre" din cauza datoriilor