Adrian Georgescu: "Nu stiu ce mi-a venit. Ma uitam fara sonor la Wimbledon si ascultam piesa "I know what I like", a grupului Genesis".
Doi tipi bateau covoare pe ecran, in timp ce Peter Gabriel inchidea melodia murmurand: „Cand soarele arde si stau intins pe-o banca, ii aud vorbind mereu. Eu? Sunt doar un om care tunde iarba ...”.
Si brusc mi s-a facut dor de anii saptezeci, cand Nastase juca tenis ca un copil care alearga cu plasa dupa fluturi. Prindea usor publicul in palma si-o deschidea incet. Daca in mijlocul schimbului de mingi, Ilie ar fi scos un flaut si ar fi parasit arena cantand, spectatorii l-ar fi urmat vrajiti, ca in legenda fluierasului din Hamelin.
Anii saptezeci... cand Nadia plutea pe deasupra aparatelor ca Zana Maseluta peste paturile copiilor din intreaga lume. O fiinta unica, nu pentru ca „a invins calculatorul”, ci pentru ca, dintr-o miscare de bagheta, ne-a facut sa intelegem cat e de limitat. Si pentru ca nimeni n-a mai stiut zborul acela de albinuta.
Anii saptezeci... cand Dobrin statea cu mingea la sueta, vorbindu-i incet. „Buna ziua, domnisoara, ma numesc Dobrin. Imi permiteti sa va conduc spre casa? Asa, incet, atentie la domnul care tocmai s-a-mpiedicat... hopa, o luam pe-aicea usurel... uitati, acolo-i poarta, eu trebuie sa ma retrag in jumatatea mea de teren, dar ne vedem mai tarziu”.
Anii saptezeci... cand Patzaichin masura secunda ca un dirijor pe coaja lui de nuca. Infigand pagaia in apa ca pe un steag in varful proaspat cucerit, se napustea cu nebunia unui incas plecat in piroga sa supuna Spania sau sa moara.
Anii saptezeci... cand Ioan Chirila scotea cuvinte din joben, iar metaforele i se asezau pe umeri ca porumbeii, si cand puteai reciti cartile pe interiorul pleoapei.
Azi, tenismenii se impusca unul pe altul cu un glont sferic, fotbalistii s-au asezat cuminti in sisteme, gimnastele bat cuie-n aparate, iar canotorii si-au montat motoare. Viteza trupului a crescut, dar gratia s-a dus cu ultimul fosnet al cinelului.
Cand stai intins pe-o banca, poti sa vezi ce usor se transforma un nor din peste zglobiu in caine turbat. Dar ce stiu eu? Sunt doar un om care tunde iarba, visand la pajistile de-altadata.
Comentati pe www.adriangeorgescu.ro