Adrian Georgescu: "Sambata, Andrei Ivantoc a fost eliberat dintr-o inchisoare transnistreana, in timp ce Tudor Petrov urmeaza sa iasa astazi.Au trecut 15 ani."
Intr-o secunda, ne putem indragosti sau putem avea revelatia unui rasarit de soare. Putem savura aroma unei cafele ori usoara betie a unei tigari. Sau, pur si simplu, putem lasa clipa sa treaca. Ne permitem s-o urmarim absenti cum aluneca prin fata ochilor nostri ca un fulg intrat pe fereastra.
Dar in cincisprezece ani, adica in aproape jumatate de miliard de secunde? Ooo, cate nu poate face un om liber intr-un deceniu si jumatate... De exemplu, sa achite toate ratele pentru locuinta. Ori sa faureasca un urmas, care la capatul acestui sir imens de clipe va avea deja buletin.
Pentru Ivantoc si Petrov, secunda a aratat cu totul altfel, ca o pasare Phoenix condamnata sistematic la ardere pe rug. La fiecare bataie, inima nu pornea sa rostogoleasca numai un pumn de sange, ci si un inutil bolovan de speranta. La capatul clipei, pietroiul cadea - ca printr-o sentinta injusta, dar inatacabila - la poalele dealului.
Acesti oameni au urcat impreuna un miliard de mici Golgote, iar noi am trait din plin fiecare secunda in care ei au murit si-au inviat. In tot acest timp, fiecare bataie de inima a lor a insemnat o bataie de joc a noastra.
Pentru cei mai multi - iar cel ce scrie nu face exceptie -, Ivantoc si Petrov sunt doar doua nume ciudate, adiind vag a Romania. Doi indivizi pe care, demult, alaturi de altii, i-am vazut intr-o cusca printre gratiile careia palpaia un stegulet tricolor. In toti acesti ani n-am aflat - pentru ca am ales sa n-o stim - cine sunt ei. Luptatori pentru libertate sau teroristi, cum spuneau gagauzii? Patrioti sau ofiteri ai serviciilor secrete, cum sustineau ofiterii altor servicii secrete?
Dar am stiut, toti am stiut ca, undeva nu departe, doi oameni sunt inca in puscarie pentru o tara. Ciudat, pentru tara in care, din punct de vedere politic, noi locuim, iar ei, Ivantoc si Petrov, nu. Ciudat, e aceeasi tara in care, din punct de vedere sufletesc, ei au trait intotdeauna, iar noi mai deloc.
De aceea Moldova de dincolo de Prut nu va fi niciodata a noastra, nici a urmasilor nostri, nici a urmasilor urmasilor nostri. Pentru ca noi, romanii de dincoace de Prut, n-o meritam.
Puteti comenta pe www.adriangeorgescu.ro