De când a început sezonul a început și cârcoteala. Transformată apoi în scandal mediatic, și prilej ca taberele implicate – Stat și investitorii în turism și HORECA să-și expună opiniile, acuzele și mai puțin soluțiile.

S-au manifestat pe la televizor și așa-ziși reprezentanți ai turiștilor, care s-au văicărit că merg vreo 200 de metri pe plajă până ajung la mare. Lucru inadmisibil, în opinia lor, căci rolul cearceafului sau al șezlongului e să fie în buza apei, să se vadă meduza și alga. Și nici nisipul nu-i ce trebuie, e adus din mare și mărunțit cu resturi de scoici. Probabil că, pentru lărgirea plajelor, ar fi trebuit să se care nisip cu benerele camioanelor din depozite unde acesta este cernut, ca să nu jeneze la tălpi. Nu s-a venit cu soluții ci doar cu plângeri, acuzații și amenințări că vor merge în vacanță în Bulgaria, Turcia sau Grecia.

Nu sunt, Doamne ferește, împotriva dorinței de a avea un nisip calitativ, mult mai confortabil. Dar cârcotelile de dragul cârcotelilor, și mai ales atunci când ele au și o doză de fățărnicie, ne vor lăsa să băltim într-o mentalitate învechită, conform căreia tot ce e românesc este prost.

În momentul de față, atât se poate. Specialiștii au explicat pe ici pe colo că amenajarea unei plaje nu se face în câteva luni. Solul trebuie să se taseze în timp. Va dura, am înțeles, vreo doi-trei ani până ce se va stabiliza și atunci va veni și nisipul mai fin. Tot din această cauză nu sunt lăsate șezlonguri și paturi cu baldachine pe noile plaje, evitându-se greutatea excesivă. Așa că, pentru o perioadă, cei de la Apele Române ne retrimit în obiceiurile copilăriei, când mergeam cu părinții cu cearceaful sau prosopul pe plajă.

Mulți români pleacă să-și petreacă vacanța în străinătate, tot la malul mării sau oceanului. Multe dintre plajele pe care ajung nu numai că nu au nisip fin, ci sunt mai mult pietre decât oriunde la noi pe litoral. Vă amintesc doar Tassos din Grecia sau în Turcia – zona Antalia, că sunt cele mai cunoscute românilor. Acolo turiștii noștri nu înjură nici pietrele, nici nisipul aspru, nici apa prea adâncă. Iau ca atare situația fiindcă alte servicii de care se bucură suplinesc cu vârf și îndesat disconfortul de la plajă.

De la acest punct, hai să intrăm puțin în cerințele celei de a doua tabere implicate în Scandalul Plajelor de la Mamaia. Să devoalăm și aici adevărul din spate.

Investitorii spun că, deși au plătit chiriile pentru porțiunile de nisip pentru care au contracte, ei nu au voie să își amplaseze barurile, șezlongurile și umbrelele pe plajele nou construite. Nu e chiar așa. Au plătit chirie pe vechea suprafață de plajă și, deocamdată, nu se pot folosi de tot terenul din dreptul hotelului până la mare. Până când Apele Române nu vor intabula noile suprafețe de plaje, operatorii nu au voie să folosească porțiunile lărgite de nisip. Iar această intabulare nu se va produce în această vară, fiindcă e un proces de durată. Suprafețele noi apărute nu sunt cadastrate, adică nu există acte pentru ele și, drept urmare, nu pot fi concesionate. Iar procedurile nu vor fi finalizate până la sfârșitul acestui sezon.

Despre amplasarea șezlongurilor am explicat anterior de ce nu este permisă – tehnic -, la care se adaugă lipsa lipsa intabulării și a licitației pentru administrarea plajei respective până la mare. Investitorii, loviți rău financiar de pandemiei în 2020, au făcut scandalul de rigoare.

În Mamaia, şezlongurile se închiriau cu 75 până la 100 de lei în zona cluburilor de fiţe, iar baldachinele și cu 500 de lei. „Un client care vine la noi și ne plătește o sumă de bani pentru un șezlong, trebuie să parcurgă 100 de metri în plus până la apă și acei metri pe care îi parcurge, nu îi parcurge în linie dreaptă, ci trebuie să facă slalom printre cei cu prosoape”, spunea unul dintre operatorii de plajă. Un altul s-a arătat optimist, căci, după intabulare va avea o suprafață mai mare de plajă, valorificată la maximum prin șezloange și baldachine, iar noaptea printr-o discotecă în aer liber. Nu cred că e o bună strategie de dezvoltare, de atragere a turiștilor pe litoralul nostru, atâta vreme cât românii aleg, tot mai masiv, vacanțe în Bulgaria și Grecia. Acolo șezlongul sau patul de pe plajă intră în prețul camerei, care e de 50-60 de euro, cu servicii impecabile.

Așadar, la Mamaia toată lumea e nemulțumită – și turiști, și investitori. Iar vreo strategie de echilibrare nu se întrevede. Singurul câștigător, relaxat de altfel, este Statul. El își încasează taxele și impozitele (care nu vor fi mai mici decât în anii anteriori), iar politicienii din guvern se laudă că au obținut bani europeni pentru lărgirea plajelor, fără să umble astfel la visteria națională. La 40 de grade, pe caniculă, cui de acolo îi mai pasă de cârcotelile românilor că nu le mai place la Mamaia!