Acuzațiile cu privire la rasismul din Statele Unite vehiculate de Partidul Democrat au devenit din ce în ce mai frecvente în ultima vreme.
Preluate și amplificate de politicienii pro-europeni și de presa mainstream, aceste afirmații creează o imagine extrem de întunecată a celei mai mari democrații din lume. Pete Buttigieg susține că „rasismul sistemic” va supraviețui indiferent cine câștigă următoarele alegeri prezidențiale.
La rândul său, Beto O’Rourke afirmă că rasismul este la temelia Americii și că oamenii de culoare se află sub „amenințarea mortală” a lui Trump, care este un susținător al supremației albilor. La rândul său, Cory Booker cer „atacarea rasismului” din sistemul de justiție.
Fără îndoială, asemenea afirmații ar fi valabile dacă ne-am referi la America anilor 50. Astăzi, însă, după ce un politician de culoare a fost ales de două ori președinte al Statelor Unite, ele arată cu totul altceva și anume că stânga multiculturală nu are de gând să se oprească până când nu-și va realiza cele mai radicale planuri de trabsformare a societății.
Evident. Nu poate nega nimeni că există rasism în Statele Unite, ca peste tot în lume, de altfel. E, însă, la fel de adevărat că acesta nu este un apanaj al albilor, care sunt și ei vizați de atacuri izvorâte din ura rasială. Ba, după cum demonstrează statisticile, e mai probabil ca un alb să cadă victimă unui astfel de atac din partea unei persoane de culoare decât viceversa.
Potrivit site-ului city-journal.org (editat de think-tankul conservator Manhattan Institute for Policy Research ), Biroul de Statistică a Justiției a dat publicității datele pe anul 2018 privind violențele interrasiale. Conform studiului, au existat 593.598 violențe interrasiale (cu excepția omuciderilor) între persoane de culoare și albi anul trecut.
Curios, potrivit acestor informații, realitatea e exact pe dos decât o prezintă progresiștii democrați. Persoanele de culoare au comis 537.204 dintre aceste infracțiuni, adică aproximativ 90 la sută, iar albii au săvârșit 56.394 dintre acestea, mai puțin de 10 la sută. Culmea este că balanța violenței este din ce în ce mai dezechilibrată, în ciuda afirmației democraților că violențele albilor sunt inspirate de administrația Trump.
Astfel, în 2012-13, persoanele de culoare au comis 85 la sută din toate atacurile interrasiale, în vreme ce albii au fost găsiți responsabili pentru 15 la sută dintre acestea.
Presa mainstream păstrează de multe ori tăcerea în ceea ce privește aceste statistici, dar și a faptelor pe care aceste studii le iau în considerare.
În această vară, de pildă, camerele de supraveghere au surprins trei atacuri feroce asupra unor victime albe în centrul Minneapolisului. Pe 3 august, în lumina zilei, o duzină de agresori de culoare, unii în vârstă de doar 15 ani, au încercat să ia telefonul unui bărbat. L-au doborât la pământ și au continuat să-l lovească minute în șir cu picioarele. Au sărit pe el cu picioarele, i-au scos pantofii și pantalonii în timp ce-i goleau buzunarele, i-au zdrobit un ghiveci în cap și au trecut cu bicicleta peste corpul inert.
Presa din zonă a acordat puțină atenție acestor mărturii video. Mass-media națională le-a ignorat aproape total. Doar CNN a dezbătut fugar problema dând vina pe poliție și ignorând ura evidentă care a motivat atacurile. Acestea nu sunt nici pe departe singurele cazuri de violență trecute practic cu vedere de mass media progresistă.
Ziariștii și patronii lor par să fi ajuns la o înțelegere- dacă violența nu servește narațiunii progresiste despre rasismul albilor, ea este pur și simplu ignorată, susține Heather Mac Donald, autoarea materialului publicat de city-journal.org .