De când a început pandemia, statul nu a luat nici un fel de măsură pentru a se „înarma” cu toate cele necesare, ca să poată lupta cu noul coronavirus. Singurele aşa-zise măsuri luate, au fost cele împotriva cetăţeanului. Încuierea în casă şi amendarea.
Dacă la începutul pandemiei, când nimeni nu ştia despre ce este vorba în concret, aceste măsuri au fost corecte, acum, la aproape un an de la declanşarea pandemiei, noi, românii, ne aflăm tot în acest stadiu. Populaţia este vinovată, că e încăpăţânată şi nu vrea să poarte mască şi se duce pe la chefuri. Statul, niciodată.
Ar fi putut şi statul român, aşa cum au făcut alte ţări, inclusiv din UE, să ia şi alte măsuri în afara celor de a face cu degetul ameninţător către populaţie? Desigur!
La noi, la ATI, se înregistrează cel mai mare număr de morţi. Deşi în alte state numărul de infectări zilnice este mai mare decât la noi, deşi numărul de internaţi la ATI este mai mare, numărul celor care mor este mult mai mic. Iar aici nu mai este vinovată populaţia că nu poartă mască, pentru că nici ăia din alte ţări care scapă cu viaţă din ATI nu au purtat. Aici este vinovat statul.
O iniţiativă de care s-a ales praful
Medicul de ATI, totodată şi europarlamentar, Tudor Ciuhodaru, a avut o propunere care a fost agreată de majoritatea parlamentarilor români. Şi anume: înfiinţarea unei companii naţionale a sănătăţii.
„Încă din a doua lună de pandemie, când am văzut că practic ne luptăm cu mâinile goale cu virusul, trebuia să înfiinţăm o companie naţională farmaceutică, sau oricum vreţi să-i spuneţi altfel, ca să nu semene cu iniţialele CFR-ului. Această companie trebuia să cuprindă trei elemente: producţia de vaccinuri; producţia de medicamente şi producţia de echipamente sanitare. Astfel, aveam şi noi armele cu care să ne luptăm cu virusul” – ne-a declarat în exclusivitate dr. Ciuhodaru.
Deşi iniţiativa a fost susţinută de majoritatea parlamentarilor, deşi a fost la un pas să fie trecută pe lista de probleme de discutat în CSAT, de ea s-a ales praful.
Să le luăm pe rând.
Producţia de vaccinuri, inexistentă
Intitutul „Cantacuzino” a fost făcut una cu pământul. Toate încercările de resuscitare, inclusiv trecerea lui sub comanda MApN, au eşuat. Astfel încât astăzi, când vine sezonul rece şi este nevoie de vaccinuri, nu neapărat pentru COVID – 19, pentru că încă nu s-a inventat, ci pentru virozele şi gripa sezonieră, România trebuie să importe dozele. De la ţări care trebuie să asigure aceste doze în primul rând pentru cetăţenii lor. Acese vaccinuri sunt esenţiale pentru că şansele unui om, care are deja o gripă sau viroză, să moară dacă se mai infectează şi cu COVID, sunt foarte mari.
Aşadar, prima ramură a necesarei companii pentru sănătatea poporului este la pământ. „Mă doare sufletul când trec pe lângă pârloaga care a devenit „Institutul Cantacuzino” – Iaşi. Nu a mai rămas nimic. Doar un anunţ care spune să ocoleşti, ca să nu-ţi cadă ceva în cap” – spune cu amărăciune doctorul Tudor Ciuhodaru.
Să vedem cum stăm cu producția de medicamente, ce spune directorul de la Antibiotice Iași.
Producţia de medicamente specifice pentru pandemie: zero
Remdesivir. Un cuvânt care a devenit în ultima vreme aproape magic. Fiind echivalent, practic, cu vindecarea de temurul COVID-19. Un medicament – minune, care îi va scăpa cu viaţă pe cei infectaţi şi aflaţi în suferinţă, până ce o să apară un vaccin eficient.
S-a vehiculat ideea că şi România ar putea produce acest medicament, astfel încât să nu mai stăm cu mâna întinsă la cei care îl fabrică. Pentru că în România, Remdesivir nu se găseşte, iar atunci când se găseşte, tratamentul costă foarte mult. Peste 2000 de euro. Pentru că şi medicamentul adus din import, costă foarte mult.
Aşa că posibilitatea de a produce în ţară la noi acest medicament nu numai că ar face să existe cantităţi rezonabile şi pentru tratarea bolnavilor noştri, dar i-ar şi scădea preţul.
Entuziasmul ne-a cuprins şi mai tare atunci când am aflat că vecinii noştri, ungurii, produc deja medicamentul. „Om putea şi noi”, ne-am zis. Om putea, dar în nici un caz acum.
Întreprinderea considerată a fi capabilă să producă Remdesivir este „Antibiotice” – Iaşi, una dintre firmele prestigioase din România, scăpată de furia distrugerii postdecembriste. Poate „Antibiotice” – Iaşi să fabrice medicamnetul eficient înpotriva virusului care ne chiunuie?
Răspunsul cu partea plină a paharului, este că: Da!. Partea goală însă este că acest lucru nu se poate face mai devreme de un an de zile cel puţin. Şi asta numai în anumite condiţii. Trei esenţiale. Iar dacă una dintre acestea nu se îndeplineşte, adio fabricaţie.
Ioan Nani, directorul general al „Antibiotice” – Iaşi ne-a declarat în exclusivitate: „Pentru a putea produce Remdesivir, trebuie mai întâi să cumpărăm licenţa de la firma americană care l-a produs. Să o cumpărăm sau să ne-o dea gratuit. După câte ştiu eu, nu s-a făcut nici un fel de demers în acest sens. În al doilea rând, avem nevoie de utilaje. De un flux de producţie care costă în jur de 20 de milioane de euro şi care nu poate fi funcţional mai devreme de un an de zile. În al treilea rând, trebuie să fie de acord şi acţionarii firmei. Este adevărat că statul este acţionar majoritar, dar mai sunt şi alţi acţionari care trebuie să fie de acord cu producerea medicamentului. Este o investiţie mare şi riscantă, pentru că s-ar putea ca peste şase luni, să se constate că Remdesivir nu este chiar aşa de eficient. Iar atunci, noi trebuie să fim capabili ca pe acea linie de producţie să producem altceva. Altfel, am aruncat banii pe fereastră.”
Deci, şi cu producţia de Remdesivir la noi în ţară, ne-am lămurit. Se poate, dar peste un an, cel puţin. Şi asta numai dacă ne dau voie americanii.
Să trecem la producția de măști...
Masca românească „Made in China”
Data de 29 aprilie va rămâne ca dată istorică în analele comunei Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa. Uzina de aici, care ţine de „Romarm”, şi-a adaptat producţia şi o hală în care se producea armament, s-a transformat în linie de producţie a măştilor de protecţie. Tot un fel de arme, dar de luptă împotriva COVID-ului. Evenimentul nu putea să treacă fără o inaugurare festivă. Care s-a şi întâmplat.
Liniile de fabricaţie au fost inaugurate de însuşi premierul României. Perspectivele înfăţişate de către Ludovic Orban atunci, erau măreţe: „În ceea ce priveşte masca chirurgicală, materialul care e utilizat are un procent foarte mare de protecţie de aproape 80%. Au fost achiziţionate utilaje care permit producţia acestor măşti în sistem automatizat cu o capacitate între 300 şi 350.000 de măşti pe zi. Pentru măştile de tip N95, capacitatea de producţie va fi de 70 şi 75.000 de unităţi pe zi. Îl felicit pe ministrul economiei şi pe echipa de aici care s-a mişcat destul de repede”.
S-au mişcat aşa de repede, că fix în ziua inaugurării, linia de fabricaţie s-a defectat. Chinezărie, de! Dar care a costat mai mult de 3 milioane de lei. S-a stricat şi stricată a rămas până în ziua de azi, aşa că deşi în tot mai multe locuri din România, masca începe să devină obligatorie inclusiv în spaţiile deschise, o luăm tot din import.
Problema personalului medical
Deja nu mai este o noutate faptul că la această oră, sistemul medical este în pragul colapsului. Iar la ATI, locurile sunt mai rare decât câştigurile la loto. Medicii şi asistentele sunt la pământ. Stresaţi şi epuizaţi. Conf. Dr. Radu Stoica, şeful ATI-ului de la spitalul de plămâni „Marius Nasta” ne-a declarat: „Lucrez doar cu trei medici. Care sunt epuizaţi. La fel şi asistentele. Din păcate, cei de la DSP nu au făcut în toate spitalele circuite speciale. Pentru pacienţii infectaţi cu COVID şi pentru cei cu alte boli. Şi aşa am ajuns să nu mai avem paturi la ATI. Pentru că inclusiv la mine, m-am trezit că internăm la ATI pacienţi cu accidente vasculare, care în mod normal nu ar avea ce să caute la noi”.
Prof.dr. Şerban Bubenek, preşedintele Societăţii Române de ATI a declarat: „Nu numărul paturilor este cea mai mare problemă. Putem creşte numărul de paturi şi până la 2.500. Problema mare este cu personalul. Nu avem cu cine să deservim aceste paturi suplimentare”.
Exista şi aici soluţie? Desigur. Ne explică dr. Tudor Ciuhodaru: „În primul rând, absolvenţii de licee sanitare. Şi anul acesta, ca şi în alţi ani, sunt câteva mii. Sigur din ei scoteam câteva sute de asistenţi ATI foarte buni. N-ar fi trebuit puţină voinţă din partea statului şi puţină organizare. În al doilea rând, asistenţi cu experienţă, care s-ar fi specializat din mers.”
Aşa că şi la capitolul personal, suntem praf.
Şi astfel, s-a ajuns ca, deşi nu are cea mai mare rată de îmbolnăviri zilnice şi nici cei mai mulţi internaţi în stare gravă la ATI, România să aibă cel mai mare număr de morţi de COVID-19 din toată Uniunea Europeană.