Pe 28 octombrie 2021, Pavel Coruț a trecut în neființă. Pentru cei care nu știu, acesta a fost un ofițer de informații și contrainformații român, care a lucrat pentru direcția de informații a Armatei, fiind trecut în rezervă în februarie 1990.
Parcursul unui ofițer
Fiu de deținut politic, cu tată aviator pe Frontul de Est, care a fost apoi anchetat de Securitate, Pavel Coruț decide să urmeze liceul militar, ajungând astfel ofițer de marină. În 1971, este chemat la Serviciul de Contrainformații pentru Forțele Navale Române pentru a fi transferat la contrainformații militare, ajungând astfel ofițer de informații de relații externe. În 1985, este avansat în funcția de șef al biroului de contrainformații.
După spusele acestuia, Securitatea l-ar fi urmărit pentru manifestările ostile la adresa conducerii de partid și de stat, deoarece nu ar fi fost de acord cu decizia lui Nicolae Ceaușescu de a dezvolta cultul personalității și nici cu situația în care se afla populația României.
După ce a fost trecut în rezervă, a început să scrie romane de ficțiune, non-ficțiune și de poezii, ajungând în 2020 la 179 de cărți scrise. De asemenea, a scris la ziare precum Națiunea, Telegraf și Expres Magazin sub pseudonimul Paul Cernescu.
O mișcare regizată
În timpul unui interviu oferit postului Național TV, Pavel Coruț a scos la iveală câteva dintre informațiile la care avea acces, privind evoluția evenimentelor de pe teritoriul României, din anul 1989: “În primul rând, să nu exagerăm. Ungurii nu erau o mare putere. Oricând îi putem bate și cu mâinile goale. Ungurii erau sub stăpânire sovietică. Majoritatea activiștilor de partid și a ofițerilor de informații de la ei erau pregătiți la Moscova.
În primăvara anului 1989, pentru prima dată după evenimentele din 1968, din Cehoslovacia, ne-am trezit că Direcția de Informații a Armatei maghiare face o aplicație comună cu Direcția de Informații a Armatei române. Eu trebuia să avizez această activitate. Am cerut aprobarea comandantului suprem. Într-adevăr, cineva, nu comandantul suprem, a aprobat această aplicație comună pe teritoriul românesc, în zona Bihor, cu TAB-uri românești și aparatură de cercetare ungurească. Acolo a fost prima trădare. Eu nu puteam să mă duc la Nicolae Ceaușescu să îi spun că se fac aplicații pe teritoriul românesc cu trupele maghiare, mai ales că era vorba de direcția de informații. Asta s-a întâmplat în martie-aprilie 1989.
În vara aceluiași an, grupe de ofițeri din armata română, dintre care și un ofițer, șef al cercetării din direcția de informații, au petrecut un concediu de odihnă, în Ungaria, la lacul Balaton. La acea vreme, colonelul Toderici Ion, atașatul militar al nostru din Ungaria, ne raporta clar că pe teritoriul ungar sunt pregătiți fugari pentru o rebeliune în Transilvania. În acel moment, am trimis agenți prin fuga aparentă. Într-adevăr, ei au fost cei care au pregătit rebeliunea. Nu întâmplător a curs sânge în Ardeal.”