Italia, regiunea Bologna, orăşelul Imola, care are aproape 70.000 de locuitori. Vineri 7 martie. Toată ţara se luptă cu pandemia, care vine peste oameni ca un tăvălug. Italia este un punct roşu pe harta Europei. Dimineaţă. Un apel disperat la 118, umărul de urgenţă din Peninsulă. Un bărbat anunța că soția lui e moartă.
Nu era unul dintre miile de apeluri care mai semnalau un caz de infectare cu coronavirus, cerând disperat ajutor. Bărbatul de la telefon spunea, e drept, ceva în legătură cu o moarte. Nu era, cum spuneam, singurul apel despre moarte. Totuşi, ceva era diferit. Omul anunţa că îi murise soţia, dar pomenea ceva şi despre poliţie.
La scurt timp, într-un complex rezidenţial liniştit din micuțul oraș, au descins carabinierii. Au coborât într-un apartament la demisol. Apoi, au apărut şi criminaliştii.
Ioan Puşcalău, 52 de ani, locatarul apartamentului şi cel care şi sunase la telefonul de urgenţă, este tâmplar de meserie. Plecase din România, din Zalău, să caute o viaţă mai bună printre străini şi o găsise în micuţa Imola. Îşi adusese şi soţia, pe Cornelia, în vârstă de 50 de ani. Femeia îşi găsise şi ea repede de lucru. Îngrijea bătrâni. Lăsaseră acasă, în România, doi copii. Dar mari, fiecare cu rosturile lor.
Legistul sosit o dată cu criminaliştii a constatat că femeia murise de curând. Şi a mai costatat ceva, care a determinat prezenţa poliţiei. Nişte vânătăi mari pe trupul Corneliei. Vânătăi care au trezit suspiciuni.
Aşa a început ancheta. Şi o dată cu ea, suspiciunile s-au adâncit. Un vecin a declarat că înainte cu o seară, până târziu, cei doi soţi se certaseră.
A omorât-o în bătaie sau...
Un vecin a declarat că înainte cu o seară, până târziu, cei doi soţi se certaseră. Nu era prima oară când se întâmpla asta, după cum declara martorul. Nu înţelesese ce spuneau, pentru că vorbeau româneşte. Acelaşi vecin a spus în faţa anchetatorilor şi că a auzit câteva bufnituri, ca şi când cineva ar fi fost lovit de perete. După care s-a lăsat liniştea.
Pete suspecte, ca de lovituri, pe trupul neînsufleţit. Declaraţie de martor care spune că a auzit scandal şi izbituri. Firesc, a apărut suspiciunea unei crime. Sau cel puţin a unei lovituri cauzatoare de moarte.
Primul învinuit: soţul victimei. Cel care şi anunţase decesul. Povestea părea simplă. Soţul îşi lovise nevasta, aceasta murise, iar el anunţase poliţia ca să îndepărteze de el suspiciunile. În prima sa declaraţie, pe care a dat-o în faţa anchetaorilor, omul a spus că este nevinovat. Că nu are nicio legătură cu moartea soţiei lui. Investigaţia însă a continuat. Trebuiau lămurite toate întrebările. S-au adunat şi alte date.
Trei zile mai târziu, pe 10 martie, magistratul de instrucţie Sandro Pecorella a decis reţinerea lui Ion Puşcalău. Era acuzat că şi-a omorât soţia. Omul însă, declara în continuare, că este nevinovat.
Ziarele regionale din Italia au relatat despre acest caz. Inclusiv de arestarea lui Puşcalău şi despre acuzaţiile care i se aduceau.
În scurt timp însă, avea să se dovedească faptul că omul acuzat de crimă, avea dreptate. Era nevinovat. Fusese arestat pe nedrept.
Răsturnarea de situaţie care a făcut să se retragă acuzaţiile a venit de medicul legist. Examenul medico-legal a arătat cu exactitate că moartea femeii a fost naturală. Din păcate, Cornelia suferise o comoţie cerebrală. Aşa se explicau şi petele de pe corp, care au trezit iniţial suspiciunile anchetatorilor. Justiția și-a făcut rapid treaba în Italia.
Aceasta este povestea întâmplată sâmbătă, 7 martie, în plină pandemie de coronavirus, lui Ioan Puşcalău, de 52 de ani, un tâmplar plecat din Zalău să câştige în Italia o pâine mai bună.
Ioan Puşcalău a fost imediat eliberat. Nu s-a putut însă bucura de libertate. De faptul că i se făcuse dreptate. Pentru că, din păcate, a rămas singur. Fără Cornelia lui.