Telenovela misticoidă cu acoperitul Robert Turcescu în rol principal continuă cu un nou episod. Încă o dată fostul jurnalist sugerează, subliniază, că nu și-a făcut până acum meseria în mod liber.
Într-un mesaj împănat cu Dumnezeu adresat lui Mircea Marian, Turcescu spune că vrea să revină în presă acolo unde ar putea ”practica jurnalismul fără să-mi înșel telespectatorii/cititorii/ascultătorii”.
”Libertatea editorială deplină, fără alte constrîngeri, în afara celor dictate de propria-mi conștiință, reprezintă condiția esențială”, subliniază descoperitul Turcescu.
Aceste declarații sunt o nouă aberație din seria cu care Robert Turcescu ne-a obișnuit deja de când cu marile dezvăluiri. Pe lângă livretul militar contrafăcut într-un mod penibil cu poza de pe blog și fluturașii de salariu ai altcuiva cu care a încercat să ne convingă de apartenența sa la un serviciu secret, acum ni se sugerează că tot ce a combătut el aprig în emisiunile lui nu a reprezentat rodul conștiinței sale, ci ceva impus, cel mai probabil, nu-i așa, o misiune.
Păi cum vine asta domnule locotenent-colonel? Adică serviciul ăla secret a dat ordin ca matale să te războiești până la isterie, seara de seară pe sticlă, iar în pauze pe Facebook și pe blog, cu PSD și cu candidatul acestui partid la Președinție? Că altceva nu se întâmpla în emisiunile și scrierile ‘mneavoastră. Undeva nu se pupă, monșer, nu se potrivește.
După cum s-a lăsat de înțeles, serviciul ăla secret ar aparține de Armată, deci ar fi undeva în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Întrebat de cazul Turcescu, ministrul Apărării, Mircea Dușa, a refuzat să comenteze, de unde toată lumea a tras concluzia că într-un fel confirmă bănuielile. În astfel de cazuri asta este cam singura reacție posibilă, dacă un acoperit se dă singur în gât sau este dat în vileag.
După cum bine se știe, Dușa este de la PSD. În plus, activitățile din domeniul apărării și securității naționale sunt supervizate de Gabriel Oprea, naș și puternic susținător al candidatului PSD la prezidențiale. Prin urmare, coroborînd toate datele de mai sus, rezultă că acești doi oameni sunt niște trădători, i-au dat ordin lui Turcescu să-l căsăpească seară de seară pe Victor Ponta, ori serviciul ăla secret a luat-o razna și s-a apucat de capul lui să facă jocuri politice. Evident, nici una dintre aceste teorii nu stă în picioare, altfel Dușa era deja zburat din Guvern, ori capetele șefilor din serviciul care îl coordona pe Turcescu zăceau înfipte în gardul ministerului.
Păi, și atunci cine și ce să ma înțeleagă din toată aberația asta? Util ar fi ca un oficial, o voce autorizată a statului român, să iasă și să spună clar dacă Turcescu a fost sau nu ceea ce pretinde, să lămurească definitiv povestea. Altfel mizeria va persista, se va întinde, va afecta grav credibilitatea unor instituții esențiale ale statului. Însă ceva îmi spune că PSD nu are acest interes, cumva îi face jocul lui Turcescu.
Pentru a găsi o logică în noianul de absurdăți care acoperă cazul Robert Turcescu poate că cea mai eficientă mișcare ar fi să punem în acțiune Briciul lui Occam, să aplicăm principiul conform căruia este de preferat explicația cea mai simplă. Care de cele mai multe ori se dovedește a fi și cea adevărată.
Prin urmare, cel mai probabil că lui Robert Turcescu i s-a pus în față dovada fără echivoc a unei chestii extrem de urâte pe care a făcut-o cândva, cum ar fi încasarea unei șpăgi nesimțite, practică de care îl tot acuză fostul său coleg Radu Banciu. I s-a cerut să se retragă, să facă ciocu’ mic, lăsându-i-se la libera alegere modalitatea de ieșire. Fanfaron și dependent de spectacol, Robert Turcescu a ales ceea ce i se potrivește mai bine: un exit ca în filmele de acțiune cu agenți secreți.