Președintele SUA a reușit să lase o amprentă importantă asupra relațiilor internaționale ale țării sale, ceea ce va determina parțial foaia de parcurs a lui Joe Biden la Casa Albă.
A ajuns la Casa Albă pledând pentru o mai mare izolare a Statelor Unite pe scena internațională, dar adevărul este că Donald J. Trump a desfășurat o activitate frenetică la nivel internațional. În afară de războiul său comercial cu China și de vizita sa istorică în Coreea de Nord, președintele aflat la final de mandat a făcut din schimbarea democratică în Cuba și Venezuela o prioritate maximă la Washington și a susținut fără rezerve Israelul în disputele sale de lungă durată cu palestinienii și vecinii arabi.
Primul președinte care a aplicat integral embargoul în Cuba
Există 26 de procese intentate împotriva companiilor din întreaga lume pentru afacerile lor pe insulă. Când Donald Trump va părăsi Casa Albă, va face acest lucru ca primul președinte din istoria Statelor Unite care a îndrăznit să aplice integral embargoul asupra regimului comunist din Cuba. De la intrarea în vigoare a legii embargoului în 1996, toți președinții dinaintea lui Trump, de la Bill Clinton la Barack Obama, au suspendat titlurile III și IV din legea respectivă, care permit, printre altele, acționarea în judecată a companiilor străine în instanțele americane, pentru exploatarea în beneficiu economic proprietățile confiscate de regimul castrist pe insulă. De ani de zile, a fost o parte de neconceput a embargoului, o ofensă la adresa pieței libere, o penalizare drastică ce ar ajunge să dăuneze nu numai companiilor spaniole precum Meliá sau Iberia, ci și celor americane.
Lui Trump nu i-a păsat. Așa cum nu s-a dat înapoi de la aplicarea unui embargou complet asupra țițeiului venezuelean, care a adus multe daune companiilor americane precum Chevron. Pentru președinte, așa cum a spus el însuși, în mai multe rânduri, lupta împotriva regimurilor comuniste este mai importantă decât ceea ce guvernul său a botezat „troika tiraniei”, axa dintre Venezuela, Cuba și Nicaragua.
Așa cum a spus președintele însuși, la o ceremonie la Casa Albă, cu câteva zile înainte de a pierde alegerile: «Administrația mea sprijină cetățenii din Cuba, Nicaragua și Venezuela în lupta lor pentru libertate. Și lucrăm pentru a vedea ziua când acest continent va deveni unui complet liber. Și o vom vedea. Se va întâmpla".
Convingerea lui Trump și a echipei sale este că, prin semnarea unui acord diplomatic care a dus la dezghețul cu Havana, administrația lui Barack Obama și Joe Biden a dat o gură de oxigen castrismului, care a servit la creșterea interferenței sale în Venezuela, al cărui aparat de securitate este complet infiltrat de mii de funcționari cubanezi.
Va fi foarte greu pentru democratul Joe Biden să facă pași înapoi din drumul parcurs deja de Trump în America Latină. După aplicarea întregii legi a embargoului cubanez, există deja 26 de procese în instanțele din America de Nord, care afectează companii din 14 țări, inclusiv Spania, deoarece Barceló, BBVA, Iberia, Iberostar, Meliá și NH sunt afectate. În plus, cu Trump, Departamentul de Stat a aplicat o regulă care îi permite să împiedice intrarea în Statele Unite a oamenilor de afaceri responsabili de companiile afectate, deoarece fac afaceri cu proprietăți confiscate de comuniști pe insulă. Aceste plângeri sunt deja în derulare, iar reclamanții, cetățeni americani, vor respectarea legii pentru a cere o compensație justă pentru confiscările făcute de regimul comunist.
Potrivit senatorului Marco Rubio, el însuși de origine cubaneză și unul dintre posibilii candidați la președinția din 2024, „de 60 de ani, regimul cubanez a forțat milioane de oameni să trăiască în exil, a destabilizat țările vecine, a oferit refugiu unor fugari de justiție și unor teroriști internaționali și a câștigat milioane din trafic cu bunuri furate. Prin inițierea procesului de punere în aplicare a titlurilor III și IV din Legea Helms-Burton [care reglementează embargoul], Statele Unite se asigură că regimul cubanez este responsabil pentru delictele sale, inclusiv pentru sprijinul acordat familiei criminale a lui Maduro».
Partenerii din NATO cheltuiesc mult mai mult astăzi pentru apărarea lor
Unul dintre obiectivele lui Donald Trump a fost acela ca Statele Unite să nu mai fie percepute ca jandarmul lumii. În acest izolaționism populist, președintele a trecut o linie roșie - încă una - de care toți predecesorii săi s-au ținut departe: criticarea NATO, alianța creată după cel de-al doilea Război Mondial, pentru a oprirea expansionismului sovietic.
Președintele a criticat din plin NATO, pe care chiar a descris-o ca fiind „învechită”. El și-a catalogat partenerii de alianță, cu puține excepții, drept „rău-platnici” și s-a năpustit mai ales asupra Germaniei și a cancelarului său, Angela Merkel, cu o furie deosebită. Obiectivul: ca țările care își pot permite, în Europa, să investească mai mult în propria apărare, fără a depinde atât de mult de prietenul american.
Curios este că, la sfârșitul primului și deocamdată singurului său mandat, Trump a realizat o creștere notabilă a cheltuielilor NATO pentru apărare. Motivele sunt variate și există critici care spun că meritul nu îi aparține lui Trump, dar adevărul este că, la patru ani de la sosirea sa la Casa Albă, Europa investește mai mult, mult mai mult, în propria apărare.
Conform estimărilor Alianței, aliații SUA din Europa și Canada cresc cheltuielile de apărare în 2020 pentru al șaselea an consecutiv. Când Trump va părăsi președinția, Franța și Norvegia se vor alătura Marii Britanii, Estoniei, Greciei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, României și SUA ca țări care își cheltuiesc mai mult de 2% din PIB pentru apărare, angajamentul asumat de toți partenerii. (Spania este printre cele care investesc cel mai puțin și de aceea Trump a fost deosebit de critic față de actualul guvern).
În aprilie 2019, președintele l-a invitat pe secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, în Biroul Oval și i-a spus, în fața presei: „NATO este mult mai puternică de când sunt eu președinte”. Președintele a prezis atunci că, datorită presiunii sale asupra celorlalți parteneri ai Alianței, cheltuielile de apărare combinate ale tuturor membrilor vor adăuga încă 100 de miliarde de dolari înainte de sfârșitul acestui an. Cheltuielile de apărare ale națiunilor NATO au fost de aproximativ 1,03 trilioane de dolari în 2020.
Sprijin fără rezerve pentru un Israel puternic întărit
Trump nu a cerut nimănui permisiunea de a muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. În 1995, Capitoliul, controlat atunci de republicani, a decis că era timpul să mute ambasada SUA în Israel de la Tel Aviv, la Ierusalim, capitala disputată cu palestinienii. Bill Clinton a înghețat intrarea în vigoare a legii pe care au adoptat-o, așa că George Bush și Barack Obama au lăsat-o la fel. A stat într-un sertar, până când Donald Trump a apărut la Casa Albă. În mai puțin de doi ani, el autorizase deja mutarea, pe care o promovase, de asemenea, în stilul său, ca pe o mare afacere imobiliară dată fiind vânzarea profitabilă a clădirii din Tel Aviv.
Transferul ambasadei a fost un alt lucru care părea imposibil la Washington, o mișcare care urma să incendieze Orientul Mijlociu din nou, o provocare de neconceput. Președintelui la final de mandat nu i-a păsat. Când a anunțat mutarea, a spus: „Am recunoscut doar ceea ce este evident: faptul că Ierusalimul este capitala Israelului”. Și, într-un fel, a lăsat mâinile succesorului său legate. Joe Biden a dat deja indicații că nu va returna misiunea diplomatică la Tel Aviv.
Și acesta a fost doar un prim pas într-o politică pro-Israel a lui Trump, care a schimbat pentru totdeauna dinamica dintre statul evreu și comunitatea arabă. Palestinienii, ignorați, au ieșit de la masa negocierilor. Trump a dăruit Israelului recunoașterea deplină a anexării Înălțimilor Golan și a binecuvântat coloniile din Cisiordania. De fapt, planul de pace pe care l-a prezentat în urmă cu mai puțin de un an la Casa Albă era o deplină autorizare a anexării așezărilor, redefinind frontierele viitorului stat palestinian. Planul le oferea palestinienilor investiții de 50 de miliarde de dolari pentru a crea un milion de locuri de muncă și pentru a dubla PIB-ul estimat al Cisiordaniei și Gazei laolaltă.
„În lumea afacerilor, când era greu de încheiat un pact, spuneam în glumă despre asta că este mai dificil decât un acord între palestinieni și israelieni, dar acum să vedem ce se întâmplă. Cred că această înțelegere este bună pentru toate părțile", a spus atunci Trump. Planul nu a dus la nimic, dar i-a servit lui Netanyahu drept scuză pentru a întârzia anexarea planificată a 30% din Cisiordania, fără a provoca inflamare în rândurile susținătorilor săi.
De asemenea, Trump a întărit Israelul în lupta sa cu Iranul, scoțând SUA din pactul nuclear, reluând sancțiuni dure și ucigându-l pe generalul Qassem Soleimani acum un an, într-un atac cu rachete. Tocmai datorită acestui sprijin, Israelul a reușit să-l omoare, acum câteva zile, pe omul de știință responsabil pentru același program nuclear, fără teama de represalii.
Această îndrăzneală i-a permis lui Trump să facă lucruri de neconceput înainte, cum ar fi negocierea a două acorduri diplomatice neobișnuite între Israel și două națiuni arabe, Bahrain și Emiratele Arabe Unite, prezentate solemn în septembrie drept „acordurile avraamice”. Amândouă sunt state mici, dar aliați importanți ai Arabiei Saudite, care a fost scopul final. Trump încearcă încă să semneze un acord între Ierusalim și Riad înainte de a părăsi Casa Albă. Săptămâna trecută, șeful diplomației americane, Mike Pompeo, a fost în Arabia Saudită cu un invitat special: premierul israelian Benjamin Netanyahu în persoană.
Potrivit congresmanului republican Mario Díaz-Balart, „Spre deosebire de eșecurile administrației anterioare, care a orchestrat teribilul acord cu Iranul și livrarea a milioane de dolari mullahilor din Iran, președintele Trump și-a demonstrat capacitatea de lider în zonă. „În loc să împăciuiască mullahii din Iran și să lucreze pentru a marginaliza aliatul nostru democratic, Israelul, președintele Trump a unit aliații noștri din regiune, a întărit Israelul și a făcut pacea mai realizabilă”, a adăugat acest deputat care a fost un mare partener al lui Trump la Capitol Hill.
Autor: David Alandete
https://www.abc.es/internacional/abci-legado-diplomatico-donald-trump-202011300121_noticia.html/czaharia/fmatei