Editura Evenimentul si Capital

A zis-o Caragiale: Lumea românească se aseamănă cu un vast bîlci, în care totul e improvizat, totul trecător, nimic înfiinţat de-a binelea, nimic durabil. România lui Cristoiu

Autor: | | 2 Comentarii | 3489 Vizualizari

La editura Mediafax, recent înființată, am scos zilele acestea două cărți: Statul versus Corneliu Zelea Codreanu și De la Fondul Antonescu la conturile lui Ceaușescu.

Fiecare de peste 300 de pagini, cărțile adună Eseuri, Note, Documente risipite de-a lungul anilor prin reviste și dînd seamă de o activitate de Istoric, desfășurată în Bibliotecă, diferită de cea de Istoric al clipei, desfășurată în ziare și la tv. Coperțile sînt astfel concepute încît să atragă. Una dintre cărți reproduce pe copertă o fotografie mai puțin cunoscută a lui Corneliu Zelea Codreanu, surprins în costum popular; cealaltă reprezintă un montaj în care chipurile lui Antonescu și Ceaușescu se profilează pe un fundal de dolari, menit a semnala că și în cazul Fondului Antonescu și în cel al Conturilor lui Ceaușescu e vorba de dolari, de mulți dolari, puși deoparte de cei doi Conducători în scopuri de interes național și furați de băieți de bine în scopuri strict personale.

De ce două cărți deodată?

Pentru că doar una nu era știre. Așa cum arată lista de pe coperta a patra am publicat pînă acum 21 de cărți. Încă o carte apărută nu era știre. Două, da, ar fi o știre, măcar prin întrebarea: de ce două deodată?

Citez dintre titlurile textelor strînse în cele două cărți:

Cînd CIA face filme porno; Nicolae Ceaușescu îl admira în secret pe Mareșalul Ion Antonescu; Ce-ar trebui să învețe politicienii noștri de la Iisus; Contribuția presei la tîmp irea poporului; Dumnezeu la telefon!; Un mogul: Carol al II-lea; Afacerea Marea Debarcare; Influența timpului probabil asupra politicii; Legiunea văzută prin gaura cheii.

Pentru cititorii acestei ediții a textelor mele zilnice am ales eseul intitulat Gazetarul Caragiale despre scena politică de azi: Ori de cîte ori vor să ironizeze stările de lucruri din România de azi, oamenii de cultură se precipită să remarce:

E ca în Caragiale!

Şi dacă există locul şi timpul prielnice pentru un taifas, oamenii noştri de cultură aduc în discuţie scene şi personaje faimoase din proza şi teatrul genialului scriitor. Despre actualitatea scriitorului Caragiale ziceam în eseul „Ne îndreptăm spre Caragiale. Adică spre normal”, publicat în revista Expres Magazin din 1991:

„Autorul Nopţii furtunoase n-a dezvăluit trăsăturile amuzante ale democraţiei în general, ci trăsăturile democraţiei de pe malurile Dîmboviţei. Viaţa politică din epoca lui Caragiale e, din acest punct de vedere, expresia unor trăsături de esenţă ale românilor. O scrisoare pierdută e mai greu de înţeles în SUA. Un american n-ar putea pricepe de ce Tipătescu nu pune un asasin plătit să-l împuşte pe Caţavencu. Un neamţ n-ar înţelege cum e posibil ca o scrisoare să se piardă pe drum. Asta înseamnă – ar spune neamţul – că treburile merg rău la Poştă. Iar un englez s-ar întreba, de exemplu, cine sponsorizează banchetul din final: Prefectura, organizaţiile de caritate, Poliţia?! Un rus, îndeobşte hrănit cu proza lui Dostoievski, n-ar pricepe de ce, ajunşi în dramatica dilemă, Tipătescu şi Zoe nu se sinucid împreună, avînd grijă, desigur, înainte de gestul fatal, să ţină o lungă tiradă despre singurătatea omului pe pămînt.

Viaţa politică din epoca lui Caragiale e însă şi expresia stadiului de început al democraţiei româneşti. E normal, aşadar, ca democraţia noastră, aflată şi ea la o vîrstă fragedă, să-şi găsească corespondenţe în pluralismul imberb despre care vorbeşte opera marelui scriitor. Cum de la Caragiale încoace Bucureştii sînt tot pe malurile Dîmboviţei, putem afirma, fără riscul de a greşi, că societatea românească a rămas în linii mari aceeaşi.”

Într-adevăr, Caragiale-scriitorul radiografiază nu numai România vremii sale, ci şi România de azi, România de mîine și – de ce nu? – România eternă.

Pe lîngă Caragiale-scriitorul există însă şi un Caragiale-gazetarul.

Lucrînd la Voinţa naţională, la Timpul, Moftul român, Gazeta poporului, Ziua, Epoca, Universul, Caragiale a scris și a publicat numeroase comentarii la evenimentele social-politice ale vremii sale. Mai mult decît gazetar, scriitor politic, I.L. Caragiale a folosit faptele şi personajele trecătoare ale vremii sale pentru a avansa ceea ce am putea numi idei generale.

Idei generale despre viaţă şi politică în general, dar şi despre viaţa şi politica României tuturor timpurilor în special.

O astfel de realitate face din publicistica lui Caragiale un veritabil îndrumar pentru analistul politic de azi.

De aceea, pentru a înţelege România politică de azi e musai să vedem ce scria Caragiale despre România politică a vremii sale. „Pe lîngă agricultură deci, trebuie să-nflorească în România şi o vastă industrie, industria politică, şi, ca orice industrie bine şi inteligent dezvoltată, trebuie să prospereze”.

Formulată în celebrul „1907. Din primăvară pînă-n toamnă”, observaţia se referă la una dintre cauzele social-politice ale zguduirii de la 1907.

Ea e actuală însă şi azi, dacă nu chiar mai actuală decît în 1907.

Soc! BUSU, concediat la de la PRO TV? Ce se intampla acum!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI