În seara cînd s-au anunțat rezultatele primului tur al prezidențialelor, semnalam la ediția specială a emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, de pe Mediafax, o noutate în postdecembrism:
Anul acesta n-au trecut în turul al doilea personalități puternice, politicieni de talent, al căror destin public trebuie să meargă mai departe și chiar să se dezvolte. În penuria de lideri politici, provocată de campania Binomului SRI-DNA de a scoate din joc pe toți cei care dădeau semne de personalitate, România are nevoie de acești oameni. De aceea, tot la emisiunea respectivă, anunțam că după turul al doilea vom iniția o suită de interviuri cu acești candidați care s-au oprit la turul al doilea, dar pe a căror carieră pariem mai departe. J oi, 12 decembrie 2019, la Gîndurile lui Cristoiu suita promisă a debutat cu Dan Barna, candidatul USR, cel pe care l-am votat în ambele tururi (nu m-am dus la vot la al doilea, considerînd, așa cum am scris, că opțiunea mea pentru președinte rămîne mai departe Dan Barna).
Potrivit zicerilor Monicăi Mihai din deschiderea emisiunii, ne propuneam să discutăm cu Dan Barna, după cum aveam s-o facem cu toți invitații emisiunilor următoare, despre bilanțul prezidențialelor, despre ce-au cîștigat și ce-au pierdut prin experiența înscrierii în cursă, despre ce au de gînd să facă de acum încolo. De reamintit că lui Dan Barna, după eșecul din primul tur, i s-a cerut demisia din fruntea partidului. A supraviețuit însă unui referendum intern, lucru bun pentru USR, după părerea mea: ar fi fost o neghiobie să se renunțe la cel care a fost scos din joc prin manevre dubioase și mai ales la cel care a dobîndit, în urma campaniei, nu numai notorietate, dar și experiență deosebită în materie de confruntări politice.
Joi, 12 decembrie 2019, seara, cînd s-a ținut emisiunea, era în toi scandalul poreclit de presă Oli Ardelean, după numele USR-istei excluse din partid de Biroul Național pentru abateri de la statutul formațiunii. Măsura a stîrnit în USR o controversă pătimașă. Unii au fost de acord cu sancțiunea. Alții au contestat-o în numele libertății de exprimare. Am urmărit cu atenție desfășurarea Scandalului. Credincios priorității absolute pe care trebuie s-o dăm faptelor, găsesc de cuviință să precizez: Oli Ardelean a postat pe 8 noiembrie 2019, cu două zile înaintea primului tur, un mesaj prin care-i îndemna voalat pe cei de la USR să nu-l voteze pe Dan Barna. Citez: ”Și eu duminică ar trebui să votez USR? Când știu că Barna a făcut la fel cu semnăturile false de la fără penali cumpărate printr-o firmă de promoteri de USR (vreo 20k la număr din alea 1 milion) pe care angajatul lui din secretariatul general, Ciprian Necula, voia să le trimită la primării? De a trebuit să fac super scandal la sediul USR?
Și Barna a minimizat totul încercând să dea vina pe mine, că am o vendetă personală.” Tot ea a pus în campanie banere electorale, interzise de lege, care ar fi adus pagube USR ,dacă alți membri nu le dădeau jos. La vremea acestei agitații, Oli Ardelean era membră USR. Nu exclud ca gesturile ei să fi fost sincere, animate de credința că dă curs libertății de exprimare. În timpul campaniei electorale, Dan Barna a fost ținta numărul unu a Cartelului de presă Pro-Iohannis. Sub acest semn, orice gest de contestare, oricît de mic ar fi fost, devenea, prin rostogolire și umflare, un gest de negare din interior a candidatului USR. Ar fi fost normal ca toți membrii USR, presupuși a fi susținători ai candidatului lor, să se abțină de la contestări publice. A încuraja astfel de derapaje întrun partid în numele libertății de exprimare mi se pare dacă nu o mică ticăloșie, atunci o mare prostie. Libertatea de exprimare e dublată în viață de autocenzura dictată de luciditate. N-am auzit pînă acum ca un bărbat să-i spună iubitei în gura mare, altfel spus în public, că miroase a transpirație! USR a fost și este o formațiune aparte în peisajul nostru politic.
Întrun interviu anterior, dat la emisiunea lui Ionuț Cristache, de la TVR, Dan Barna mi-a invocat deosebirea de substanță dintre USR și PLUS în materie de centralism democratic. În USR, îmi spunea Dan Barna, domnește democrația internă absolută. Nu de puține ori înaintea unei decizii trebuie să ascult pe cineva vorbind cîte o oră. Nu-mi permit să-l întrerup, deși deseori respectivul se abate de la subiect. Prin urmare, incidente precum cel comis de Oli Ardelean nu sînt excepții în USR. Numai că Presa Cartelului, mituită în avans de PNL sub pretextul publicității electorale pentru Klaus Iohannis, continuă și după alegeri războiul cu USR. Prin acest război se explică umflarea dincolo de limite a unor postări din interiorul Bulei de pe Internet. De acest lucru ar fi trebuit să țină cont Oli Ardelean și mai ales cei care contestă decizia conducerii centrale.
Chiar de la interviul dat de Dan Barna la TVR, m-am întrebat cînd va realiza președintele USR, dar și alți membri ai conducerii partidului că bătălia politică în care s-a angajat partidul, atacat atît dinspre PSD (pe față), cît și dinspre PNL (pe șest), cele două momente electorale din 2020, cruciale pentru ajungerea USR la guvernare, cer o minimă disciplină internă. Răspunsul a venit, în emisiunea Gîndurile lui Cristoiu de joi, 12 decembrie 2019 sub forma unui răspuns la o întrebare de a mea. Reproduc tot dialogul pentru că el anunță, după opinia mea, un moment necesar al USR în drumul către maturizarea cerută unui partid angajat în bătălia pentru ajungerea la guvernare: „Ion Cristoiu: Domnul președinte, noi am discutat într-un interviu la TVR această specificitate a partidului dumneavoastră, o democrație uriașă și o centralizare minimă, dumneavoastră ați și spus că față de PLUS aveți specific.
Asemenea gesturi sau asemenea întîmplări vă descurajează în a păstra democrația aceasta absolută din USR? Dan Barna: Nici pe departe și spun asta pentru că decizia de ieri trebuie privită în această cheie, trebuie să existe în orice organizație, inclusiv în USR, niște limite față de care să se raporteze. Ideea că poți să ai orice fel de abordare față de partid, față de organele de conducere ale partidului în logica libertății totale de expresie este una generoasă dar nu are cum să fie funcțională. Trebuie să existe niște limite, în momentul în care se ajunge într-o zonă de jigniri, într-o zonă de afirmații care nu au în spate nicio dovadă sau nicio realitate, e firesc să existe astfel de reacții ale partidului și ale organelor de conducere, pe proceduri statutare, repet, aici nu este niciun fel de dubiu, să spunem că procedura e în curs, deci nu e nimic de comentat, această valoare este importantă și e definitorie pentru USR. Am văzut chiar astăzi venind încoace că sînt cîțiva colegi care au mai postat un mesaj de protest, de nemulțumire, e normal să fie.
E un partid viu, e un partid dinamic, nu este nici un fel de problemă din acest punct de vedere, dar trebuie să avem niște limite pentru că altfel, ideea că se poate absolut orice și oricine poate să spună orice demotivează o mare parte dintre membri care simt că efortul lor poate oricînd să fie disprețuit de un mesaj al cuiva care brusc s-a supărat. Și din această perspectivă sînt necesare niște măsuri, pe care eu le văd firești, de a stabili niște limite de respect între noi pînă la urmă. ” Sînt un susținător îndîrjit al democrației interne din partidele politice românești. În această lumină am salutat libertatea de expresie garantată în USR, convingerea membrilor USR că participă toți la deciziile luate de conducere, că pot critica aceste decizii. Numai că nu doar politica, dar și viața ne avertizează că libertatea e dublată în democrație de responsabilitate.
Dacă te-ai înscris într-un partid nu poți zice și nu poți face orice. Minima responsabilitate îți impune să te autocenzurezi. Dacă nu poți sau nu vrei, poți beneficia de libertatea absolută demisionînd din partid și devenind o persoană particulară. E un adevăr de care ar trebui să fie conștienți toți membrii USR. Asta, desigur, dacă vor ca partidul să facă față bătăliei politice în care e angajat, bătălie de loc ușoară dacă ne gîndim că împotriva USR s-au coalizat toate partidele tradiționale ale României postdecembriste, neliniștite nu numai de concurența făcută de acest nou competitor, dar și de exemplu periculos de Altfel de politică pe care-l dă USR partidelor demult transformate într-o gașcă.