Cristian Mungiu isi va trata invitatii, in aceasta seara, cu vinul oficial al Cannes-ului, la premiera de gala a filmului "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", de la Teatrul National din Bucuresti.
Ceremonia va avea parte de covor rosu, limuzine si o receptie, dupa vizionarea programata pentru ora 19.00.
Regizorul cu sotia sa, actorii si membrii echipei tehnice vor cobori din limuzine cu un sfert de ora inainte de proiectie.
Sunt asteptati sa urce pe covorul rosu, printre altii, presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu-Tariceanu, ministrii Adrian Iorgulescu, Cristian Adomnitei si ambasadori straini.
Pe lista invitatilor se afla si Andreea Raicu, Tudor Giurgiu, Nae Caranfil, actorii Oana Pellea, Victor Rebengiuc, Marcel Iures sau Razvan Vasilescu.
O sala cu „tinuta”
Filmul va fi introdus de speech-ul lui Ion Caramitru, directorul Teatrului National. Inainte de proiectie, Horia Roman-Patapievici va face cateva aprecieri despre „432”, iar la final, Cristian Mungiu, actorii Laura Vasiliu, Anamaria Marinca, Vlad Ivanov si echipa tehnica vor urca pe scena.
„Intr-un mod ironic ajungem sa facem premiera oficiala la Teatrul National din Bucuresti, nu intr-un cinematograf. Aveam nevoie de o sala de o oarecare tinuta. Avem multi invitati, echipa este numeroasa si fiecare membru are dreptul sa-si aduca propriii invitati. Cinematografele Patria sau Scala sunt onorabile, dar pe bulevard trece autobuzul si nu poti sa-l opresti... Nu am gasit o sala de anvergura celei pe care ne-o doream, asa am ajuns la National”, a explicat Mungiu.
Vinul Cannes-ului, Mouton Cadet
Serii de gala ii va pune punct o receptie in holul teatrului. In timp ce pe patru ecrane se vor derula imagini de la Cannes si din film, invitatii vor fi serviti cu vinul oficial al festivalului de pe Croazeta, Mouton Cadet.
Sosirea invitatilor va fi transmisa in direct de postul Realitatea TV, iar la intrarea in sala va fi distribuita editia speciala dedicata filmului, realizata de „Evenimentul zilei”.
Premiera in cinematografe va avea loc maine, la Hollywood Multiplex, Movieplex, Cinema Studio si Scala din Capitala, si la Iasi, unde va fi prezent si regizorul. Sambata, „4 luni, 3 saptamini si 2 zile” va ajunge la spectatorii din Timisoara, iar duminica la Brasov. De luni, echipa filmului incepe turul tarii, prin 15 orase fara cinematografe.
Caravana cinematografica, organizata si cu sprijinul Vodafone Romania si Unilever si sustinuta prin campanii de promovare de partenerii media „Evenimentul zilei” si Realitatea TV, va porni pe 17 septembrie de la Tulcea si se va opri pe 17 octombrie la Constanta.
„Chestia asta cu filmul iti apare ca un moft”
„Evenimentul zilei” publica in exclusivitate note ale lui Cristian Mungiu, in care regizorul descrie cu sensibilitate si empatie suferinta unor oameni sarmani care cautau fier vechi pentru a-l vinde in timpul filmarilor. EVZ a pregatit o editie speciala despre „432”, lansata odata cu avanpre-miera filmului.
Ce ai putea face in viata reala ca sa fii cat de cat de folos cu ceva
Era o zi insorita si asta ne incurca foarte tare, asa ca am asteptat ore in sir sa treaca soarele de blocuri - timp in care n-am putut filma. Asteptand, am asistat la urmatoarea scena: in spatele blocurilor, pe un teren viran, incepea o constructie.
Pentru inceput - si date fiind mormanele de gunoi aruncate peste tot pe campul dintre blocuri si niste case de chirpici - un excavator mare scormonea si incarca pamantul si gunoaiele de la suprafata intr-un camion.
Inapoia lamei excavatorului mergeau in linie, precum chinezii din orezarii, sapte-opt insi, barbati si femei, cu ochii in pamant dupa fier vechi.
Daca din pamant se ivea un surub, o tabla sau chiar si o sarma sau un cui, se aruncau pe ea si care o apuca primul o lua si fugea cu ea cat de departe.
Alti doi trei insi stateau pe excavator si ordonau buldozeristului cand sa scurme si cand sa se opreasca. In camion stateau alti doi insi care cercetau pamantul excavat si rasturnat acolo.
Alaturi, doi copii mai mari primeau prada extrasa din pamant si sarcina sa o scuture de pamant, lovind-o cu niste bete. Pana si cei mai mici copii ai comunitatii erau pusi la munca, desi nu cred ca aveau mai mult de patru-cinci ani.
Nefiind in stare inca sa faca fata competitiei, erau trimisi pe o movila intarita de pamant din apropiere unde, incet, incet, aplecati, scormoneau ca niste exploratori cu o sapaliga mititica dupa cuie si resturi.
Uneori, la filmare, cand asisti la momente din astea, toata chestia asta cu filmul iti apare ca un moft si un rasfat imens si iti vine sa lasi totul balta si sa te intrebi ce ai putea face in viata reala ca sa fii cat de cat de folos cu ceva.