Gica, femeia care i-a stat "Gascanului" alaturi 44 de ani, a stiut tot timpul ca sotul ei a fost mistuit de dragostea pentru fotbal. Intr-o carte a lui Marius Popescu, aparuta in 1979, sotia lui Gicu vorbeste despre povestea lor de iubire.
Nicolae Dobrin a murit vineri, intr-un spital din Pitesti. Avea 60 de ani si iubirea unei tari intregi, recunoscatoare pentru fotbalul de dincolo de fire pe care „Gascanul” i l-a daruit.
El va fi condus astazi pe ultimul drum in Pitesti, orasul unde si-a purtat, o viata, coroana de „Print”. Despre Gicu Dobrin s-au scris mii de pagini. EVZ va prezinta un fragment din cartea „Fotbalul e viata mea”, semnata de Marius Popescu, volum aparut in 1979. Sunt randuri despre dragostea dintre Gicu si Gica, sotia care i-a fost alaturi pana la final. Si, peste toate, despre dragostea de fotbal.
„Era tantos ca un gascan”
Povesteste Gica: „L-am cunoscut pe Gicu in ‘64. Eu aveam 14 ani, el 16 si jumatate. El statea pe strada Gh. Sincai, eu pe Viilor. La inceput nu l-am bagat in seama, desi il vedeam mereu cum se duce la Arges, la fotbal, pe „Maracana”.
Dupa un timp, am remarcat faptul ca el era intotdeauna in fruntea celorlalti baieti. Pe unde il intalneam, el era capul! Ceilalti se luau dupa el. M-a amuzat cand am auzit ca-i ziceau „Gascanul”, dar asa si arata, tantos ca un gascan in fruntea lor, iar ei se tineau dupa el ca gastele... Eu, cum v-am spus, nu-l bagam in seama.
Gaina, Oaie si Cioc -ambasdorii lui Gicu
Dupa o vreme a inceput sa-mi trimita „ambasadori”. Pe Puiu Gaina, pe Oaie sau pe Cioc, baieti de-ai lui, de la fotbal, care mi-au spus ca dumnealui, Gascanu’, vrea sa ma cunoasca. La care eu le-am zis ca s-au deranjat de pomana, pentru ca eu nu vreau sa-l cunosc! Atunci a venit el. La inceput a facut pe miratu’: „Te gasisi tu aia cu mot?! Toate fetele vor sa vorbeasca cu mine si tu te faci ca nu ma vezi, ai?”
„Ei, uite ca nu te vad, i-am raspuns eu. Oi fi tu mare motat si mare gascan pentru altii si pentru altele, dar pentru mine - uite - nu esti! Nu mai pun la socoteala ca in fata mamei, voi toti, fotbalistii, maidanagii, sunteti niste golani si-ar fi vai de mine daca ea ar afla ca eu vorbesc cu tine acum”. Si asa si era, mama nici nu voia sa auda de baietii care bateau toata ziua mingea pe malul Argesului, iar cand a aflat ca unul dintre ei ne tot da tarcoale casei
s-a facut foc. (...) Adevarul este ca pana aproape de casatorie, mama n-a vrut sa auda de Gicu. (...) Am primit cateva batai de la ea din cauza lui. Atunci cand am facut pe avocata lui Dobrin, intrecand masura prin caldura cu care-l aparam. (...).
Infinitul drum pana la Alimentara Pana la urma, am fost si eu... gasca. (...) Si cand ne-am casatorit, dupa doi ani de „vorbarie clandestina”, tot niste copii eram. Eu aveam 16 ani si el avea 18 ani. (...) Cum ieseam din casa, nu mai era al meu! Il opreau zeci de oameni, nu puteam face un pas ca se tineau simpatizantii urs dupa noi. (...) Ajunsesem sa fac cu barbatu-meu pana la Alimentara cate o ora si jumatate, desi distanta nu era mai mare de vreo suta, doua de metri... (...) Noroc ca acasa Gicu era foarte atent cu mine si facea ce-i spuneam. Ma ajuta chiar la curatenie, era un baiat foarte bun... (...) Lumea nu-l cunoaste, nu-si poate inchipui ce suflet are omu’ asta. Da tot ce are!
De la Madrid la „Maracana” Desi a fost de foarte tanar vedeta unui oras, iar la 20 si ceva de ani era deja maestru emerit al sportului, cu destule meciuri in echipa nationala, nu i s-a urcat, cum se spune, niciodata la cap. Ce dovada mai convingatoare de modestie as putea sa va dau decat aceea ca intors de la Memorialul Gento, de la Madrid, unde Gicu a jucat in selectionata europeana, fiind, am aflat, alaturi de Eusebio si Gento, unul dintre cei mai aplaudati fotbalisti, au venit acasa, la noi, cativa baieti sa-l cheme sa se joace cu ei pe „Maracana”, pe malul Argesului, iar dumnealui s-a dus! (...) Pe malul garlei, jucand - descult! - o „miuta” cu toti baietii cartierului. Sa-l fi vazut Gento si Eusebio, coechipierii lui de pe Stadionul Bernabeu, unde „evolua” Dobrin dupa doua zile de la Memorial, cred ca si-ar fi facut cruce!
Am inteles atunci (...) ca primul lucru in viata lui este dragostea pentru minge! (...) Nu e prea comod pentru o sotie sa recunoasca ce recunosc eu acum, inaintea tuturor, Gicu iubeste fotbalul. Asta e. Il iubeste mai mult chiar ca pe mine.” (Nota - intertitlurile apartin redactiei)
DANIEL, FIUL "PRINTULUI DIN TRIVALE"
„Tata nu mai fuma din martie”
Dan povesteste ca tatal sau nu a stiut niciun moment de drama pe care o traieste. „Era convins ca se va face bine”, spune el. „Din acest motiv nu a mai vrut sa auda de tigari dupa operatia din martie. E o prostie faptul ca ar fi fumat pe ascuns, iar ca ultima dorinta a lui a fost o tigara. In ultima perioada eu il barbieream. Trebuia sa ma spal si sa-mi dau cu fel de fel de creme si parfumuri ca sa nu-mi miroasa mainile a tutun, pentru ca nu suporta. Ma spalam pe dinti mai abitir decat de obicei”.
„Mama nu mai are lacrimi”
Dan Dobrin priveste spre multimea de oameni care, in ciuda ploii, a stat la coada pentru a-i aduce un ultim omagiu tatalui sau. „Numele Dobrin deschidea orice usa, ma credeti? Doar spuneai cum te cheama si lumea se uita altfel la tine”, povesteste, oftand, Dan. „Stiam ca tata e iubit, dar nu atat de mult. Abia acum realizez acest fapt”. Lumea trece pe langa el si ii prezinta condoleante. Le intinde mana celor care vor sa-l salute. „Nu se da mana la inmormantari, dar...”, suspina el. Langa sicriu sta mama sa. „Nici lacrimi nu mai are. S-au uscat de tot”, explica Dan Dobrin.
„Poate am sa ma las de fumat”
Desi tigarile par a fi principala cauza a bolii lui Nicolae Dobrin, fiul tragea cu nesat dintr-o tigara. L-am intrebat daca dupa moartea tatalui sau nu s-a decis sa renunte la acest viciu. „Noua zile nu fumasem”, explica Dan. „Apoi am luat o tigara, a doua si am luat-o de la capat. Poate intr-o zi am sa le las definitiv, cine stie”. Langa el, fiica sa ii arata un DVD primit de la primarul Tudor Pendiuc, pe care scrie „Printul din Trivale”, dedicat tatalui sau. (Adi Dobre, Liviu Iolu)
GRATIS
„Fachirul” Dobrin, pe DVD
Primaria municipiului Pitesti le-a facut ieri o surpriza celor care au trecut cu flori si lumanari pe la capataiul fostului fotbalist. Primarul Pitestiului le-a daruit suporterilor un DVD in care au fost adunate cele mai importante momente din cariera lui Nicolae Dobrin, interviuri vechi si mai noi ale acestuia, si o istorie a clubului de fotbal FC Arges Pitesti. Numele DVD-ului este simplu: „Printul din Trivale”, si este facut de Primaria Pitesti.
COLEGI
„Nu prea invata, dar era baiat bun”
Maria Dobre a fost colega de clasa cu Nicolae Dobrin, in ciclul gimnazial. Nu a vazut in viata ei niciun meci al marelui „Gascan” decat la televizor.
„L-am iubit pentru ca ne-a facut cinste orasului”, spune Maria Dobre, care isi aminteste de colegul sau de clasa, Gicu Dobrin. „Nu prea invata, dar era baiat bun. Nici aratos nu era, asa ca nu mureau fetele dupa el, dar avea o mare si unica pasiune, fotbalul”.
Cititi si:
29 octombrie:
Faimosul muzician Gheorghe Zamfir va interpreta la nai "Ave Maria"
28 octombrie
A doua zi fara Nicolae Dobrin Ilie Balaci: "Imi era jena sa trec prin fata lui" Spectatorul orfan al peluzei Scoala de Fotbal "Nicolae Dobrin" isi plange mentorul
27 octombrie:
Romania s-a oprit cu un nod in gatPe aripile fotbalului Povestea dezamagirii de la Guadalajara Printul, un bun national Cum a ratat intalnirea cu marele Real Madrid Doamne, da-i o minge!
Comentariile EVZ:
GRIGORE CARTIANU: La mormantul tau, Dobrine... RADU PARASCHIVESCU: Frondeurul ALIN PAICU: Cronica unui dinamovist ANDREI CRACIUN: Regatul "Printului" Dobrin MIRCEA MIHAIES: Putini fotbalisti au fost mai umani 26 octombrie:
A murit Dobrin Exilul lui Dobrin Dobrin va fi inmormantat langa stadion. Plans de toata lumea! Regatul "Printului" Dobrin Momente de reculegere la toate meciurile Decorat de Basescu Plecat-a Printul! Editie speciala EVZ Sa scriem impreuna povestea Pitestiului lui Dobrin!