Când i se spune:a „Dar, domnule Parvulesco, Dumneavoastră nu spuneţi adevărul”, el răspundea: „Eu niciodată nu spun adevărul. Adevărul e dincolo de noi”.
Când s-a întors la Paris (există un eveniment despre care vorbeşte în cărţile sale), revine în locurile unde şi-a întâlnit pentru prima dată soţia şi, potrivit propriilor sale cuvinte, el primeşte fulgerul lui Apolo, conştiinţa unei realizări ezoterice sau spirituale, care plasează viaţa sa într-un alt plan.
Şi cu această viaţă, acum intrată într-un alt plan, va avea contacte şi posibilităţi de întâlnire cu oameni extrem de diferiţi, dar cu toţii foarte importanţi, cum ar fi Raymond Abellio, în principal, anturajul tuturor cercurilor ezoterice franceze.
Vorbim aici de toată partea secretă a partidelor politice, de toate organizaţiile paralele, dintre care unele sunt evocate în povestea cu Rennes-le-Château, precum Prioratul de Sion şi teoria supravieţuirii, a succesiunii liniei regale merovingiene, care îşi aşteaptă reînvierea la sfârşitul timpurilor.
A avut prietenii serioase şi fidele în mediile activiştilor de extremă dreaptă şi a fost apreciat şi iubit de mediul cinematografic al Noului Val.
Prin intermediul lui Eric Rohmer îl va frecventa pe Jean-Luc Godard, iar Gérard Depardieu, Alain Delon au băut mult alături de Jean Parvulesco.
Având un rol important în generarea mişcării „filmului independent” francez şi având o viaţă care „bate filmul”, este evident de ce Parvulesco a devenit şi personaj principal de film, interpretat de actorul Jean-Pierre Melville, într-unul dintre cele mai importante filme de artă ale lui Francois Truffaut şi Jean-Luc Godard, „A bout de souffle” („Cu sufletul la gură”).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
.