A ascultat povața tatălui și s-a ținut departe de orice par.tid. Așa a rămas de 30 de ani în fotoliul de primar și a ajuns să fie răsplătit cu poezii de mulțumire scrise de țărani.

Apoi, doar s-a folosit de ea, de secretele pe care i le-a descifrat la orele de curs, atunci când s-a lăsat vrăjit de munca în administrația publică locală, ce i-a fost poartă spre primăria din comuna natală. Instituție pe care, în urmă cu trei decenii a cucerit-o, cumva din interior, ca pe o cetate multrâvnită.

De atunci, Emil Drăghici (63 de ani) este primar al localității dâmbovițene Vulcana-Băi. Atât de mult a intrat edilul la inima sătenilor încât oameni simpli, țărani din așezarea pe care o conduce de șapte mandate și jumătate, îi scriu până și poezii.

În 1978, pe vremea când comuniștii erau la putere în România socialistă, Emil Drăghici era student la matematică. Voia să devină profesor, poate chiar acolo la el în sat, în Vulcana-Băi. Unul dintre cei doi frați ai săi voia să plece în Franța (lucru care s-a și întâmplat până la urmă cu aprobarea Consiliului de Stat).

Întreaga familie îi era, așa cum o cereau regulile vremurilor, sub lupa Securității și a Partidului care analizau, cum altfel, anunțata plecare în Occident a fratelui său. Emil, studentul, tocmai rămăsese orfan de mamă după ce biata femeie a pășise în Lumea de Dincolo. Cam acesta era, în linii generale, la finele anilor ’70, tabloul de familie al celui care avea să lase matematica pentru a se dedica, pas cu pas, politicii.

A abandonat matematica pentru cariera în administrația publică

”Măi, Emiluș, tată, tu te duci profesor undeva, dar cât crezi că o să câștigi? Mai mult îți aduce recolta din curtea noastră”, i-a zis, într-o zi, tatăl pe un ton sfătos. Și Emiluș a ascultat. A lăsat matematica ce-i putea asigura un loc călduț la catedră și s-a făcut agent fiscal chiar în primăria din comună. Anii au trecut și Emil, îndrăgostitul de matematică, a urcat, treaptă cu treaptă, pe scara socială. Contabil la el în sat, revizor contabil la Corpul de Control Financiar al Județului Dâmbovița și adjunct la Finanțe Publice, la taxe și impozite, tot la ”județ”.

Din patru septembrie 1990, Emil Drăghici ocupă fotoliul de primar al comunei dâmbovițene Vulcana-Băi, instituție unde, de altfel, cu ani în urmă, obținuse primul lui loc de muncă. A fost momentul în care tătăl său a intervenit iar încercând să devieze, pentru a doua oară, cursul apelor care, de astă dată, își croiau drum spre marea politicului. Emil, trecut deja prin viață, nu și-a mai ascultat părintele și și-a urmat chemarea. Avea 33 de ani când a ales să rămână primar.

”Nu mi-am făcut campanie niciodată! Ce, sunt nebun?!?”

”Lași tu Fiscul din mâini ca să fii primar? Dar, dacă tot ai făcut pasul ăsta, nu te agăța politic de nimeni. Nu te înscrie în nici un partid”, așa mi-a spus tata care s-a supărat rău că am plecat de la Fisc, care și în perioada interbelică era o instituție extrem de puternică, și am acceptat să fiu primar.

De ascultat, l-am ascultat doar pe jumătate. Am rămas primar, dar nu m-am înscris în nici un partid. De treizeci de ani reprezint cetățenii comunei mele de suflet doar ca independent. Așa am intrat în politică, așa o să ies”, ne-a povestit primarul Emil Drăghici.

Greu a fost primul mandat, cel în care a fost numit. Dar parcă mai grele au fost cele care au urmat, în care Emil Drăghici a fost ales de consătenii săi care l-au votat să le fie primar. Pentru că fiecare dintre cele opt episoade împărțite în câte patru ani a însemnat o nouă promisiune, pare-se onorată, făcută oamenilor din satul său. Opt mandate la rând, fără nici o întrerupere.

Adică 30 de ani bătuți pe muchie în fotoliul de primar! Nu mai puțin de 11.000 de zile! O viață de om trăită în fotoliul de primar, post pentru care Drăghici spune că nu și-a făcut nicodată campanie. A lăsat lucrurile făcute de el să vorbescă. ”Nu mi-am făcut campanie niciodată! Ce, sunt nebun?!? Ar însemna că vreau să păcălesc. Ce, patru ani nu se vede dacă ai făcut ceva? Aia e campania mea, campania celui în funcție. Cei patru ani. Mereu mandatul anterior”, dezvăluie Emil Drăghici care este secretul reușitei sale.

Unu plus unu a făcut doi dintotdeauna. Și pe vremea comuniștilor, și acum

În opinia primarului Drăghici, unul dintre cei 57 de edili din țară care din 1990 sunt în fruntea unor localități, diferența dintre ”înainte” (vremea comuniștilor) și ”acum” (începînd cu 1990) nu există. Matematica simplă demonstrează asta, spune el.

”Atunci, unu plus unu făcea doi. Acum, la fel. Tot doi. E simplu. Doar că atunci trebuia să te raportezi la Consiliul Popular Județean. El tăia, el spânzura. Acum e autonomie mai mare. Dar mersul e același. Trebuie doar să nu te abați de la reguli și totul merge ca uns. Trebuie să mergi pe același ecartamant, să nu uiți ce a fost în urmă”, explică în stil propriu primarul Emil Drăghici, care este și președintele Asociației Comunelor din România.

”Sătenii, nu s-au săturat de mine. Dar nici eu de ei”

Cum e să fii primar timp de 30 de ani la rînd, fără nici o zi întrerupere? ” Am umblat prin toată lumea. Vrei nu vrei, furi. Idei de la alții. De la cei mai avansați și chiar și de la cei mai puțin avansați. Vii cu proiecte noi de prin Europa, de prin America sau de cine știe de pe unde. Le adaptezi și le aplici la tine acasă.”, spune mai în glumă, mai în serios, edilul.

Și da, politicianul recunoaște că a și furat! Idei,firește. De la multele întâlniri pe care le-a avut cu primari de pe tot mapamondul, dar și de la congresele internaționale unde s-a întâlnit cu crema politicii, primarul dâmbovițean a venit la Vulcana-Băi cu idei noi, cu proiecte noi. Chiar și cu musafiri de pe toate continentele. Faptul că de 30 de ani e primar într-o localitate în care fiecare gospodărie are apă, lumină și gaze curente, înseamnă că lumea îl apreciază și îl vrea, acolo, în fruntea primăriei.

”Ei, sătenii, nu s-au săturat de mine. Mă tot aleg, de 30 de ani, cu o majoritate care nu scade nicodată sub 66-68 la sută. Și am avut chiar și șase contracandidați. Pentru mine este o onoare că sunt apreciat de consătenii mei, niște oameni admirabili! Dar nici eu nu m-am săturat de ei! Mai avem treabă împreună. De la mandat la mandat rămân lucruri de făcut. Am depus un jurământ și am obligația să-l respect. Atât!”, mai spune edilul.

Săteni, poeți populari anonimi, îi scriu primarului răvașe în versuri

În cei treizeci de ani scurși de la primul mandat, legătura dintre primarul Drăghici și foarte mulți dintre săteni pare să fie una indestructibilă. Dovada o reprezintă încercările literare, ce îmbracă formele unor poezii de un simplism dezarmant, care îi sunt adresate. Autori populari locali își arată prețuirea față de edilul lor trimitându-i la primărie versuri în care ”poetul” face trimitere la ajutorul divin, la omul bun, primarul, la ceva vorbe din bătrâni, dar și la calitatea vieții țăranilor din Vulcana-Băi. Pentru care primarul lor, Emil Drăghici merită să se ridice din fotoliul de edil doar atunci când vârsta i-o va cere să o apuce pe drumul pensiei.

”Eu îi respect pe ei. Le respect bătrânii...Dacă un vârstnic a împlinit 100 de ani și de 50 de ani stă pe aceeași stradă, acea stradă primește numele lui. Recent am dat numele unei străzi după cel al unei bâtrâne care a făcut suta de ani: Elisabeta Grecu. Dar, în egală măsură, le respect și morții. Pentru că satul nu e doar ce vedem, e și cimitirul. Acolo, sub pământ, sunt mai mulți decît în case. De aceea, am făcut și un memorial al comunei, o monografie. Ei, sătenii răspund acestor gesturi ale mele cum se pricep ei mai bune. Mulți îmi scriu răvașe în versuri. Poezii pe care mi le rimit la primărie, ca pe niște scrisori de dragoste...”, a conchis Emil Drăghici, primarul care de trei decenii e în fruntea comunei dâmbovițene Vulcana-Băi.

Chiar astăzi, 16 octombire, Emil Drăghici a adunat 11.000 de zile de cînd este primar, fără întrerupere, în comuna natală. ”11.000 de zile ale unui primar independent, dependent doar de voința divină și de cea a alegătorilor săi”, așa cum îi place edilului să spună.