Epidemia de coronavirus a dezvăluit un lucru esențial: China este puternică doar prin slăbiciunile restului lumii, ale Europei în special. Aceasta din urmă are deci tot interesul de a-și reafirma valorile democratice în fața dictaturii chineze.
O analiză excepțională realizată de economiștii francezi Jean-Philippe Delsol și Nicolas Lecaussin pentru Le Figaro, a cărei traducere o prezentăm în cele ce urmează.
Cu piețele sale desprinse parcă din evul mediu și - poate - cu laboratoarele sale prost securizate, China se află la originea virusului care ucide lumea în ritm lent.
Dar, mai ales, China a ascuns existența epidemiei și a lăsat-o să se răspândească, mințind sfruntat în privința morților.
Iar Europa a reacționat moale, reproșând deopotrivă Chinei și Rusiei (!) că pun în circulație „mistificări periculoase” și „informații medicale înșelătoare cu false alegații” în legătură cu coronavirusul.
Cu toate acestea, atitudinea guvernului chinez nu lasă nici o îndoială în privința aspirațiilor sale hegemonice. Sub frumosul nume al drumurilor mătăsii, ea încearcă să supună țările slabe de pe toate continentele.
China a invadat Marea Chinei de Sud în detrimentul vecinilor săi, hărțuiește India și se aventurează pe teritoriul acesteia, susține Venezuela, Coreea de Nord și Iranul, cu cea din urmă încheind un „parteneriat strategic” de 400 de miliarde de dolari pe 25 de ani.
Dar cine mai protestează față de toate acestea, în afara Statelor Unite, care și-au întărit prezența militară în Marea Chinei?
Președintele Xi Jinping afirma inițial că dorește să acorde pieței un „rol decisiv”. Promitea revenirea la statul de drept. Dar promisiunile nu îi angajează decât pe cei care le acceptă.
Ca într-o republică bananieră sau comunistă, el a manipulat Constituția pentru a putea rămâne președinte pe viață. Aparatul Partidului Comunist s-a întărit și nu mai lasă pe nimeni să respire.
Internetul este controlat, datele sunt manipulate sau chiar falsificate de către puternica mașinărie de stat.
Marile companii „private” sunt dirijate de aparatciki sau de rudele lor apropiate.
Marii patroni – de la Dongfen, Fosun, Lucent Shaghai Bell, Hanergy sau CALC… - dispar sub diverse pretexte.
La toate nivelurile, întreprinderile rămân dependente financiar de banul public și sub influența puterii de stat sau locale și a Partidului Comunist.
Companiile străine nu sunt primite decât pentru a le fi jefuit mai bine know-how-ul. Proprietatea intelectuală furată de China de la Statele Unite reprezintă pentru acestea din urmă o pierdere estimată între 225 și 600 de miliarde de dolari.
Însă nu doar economia se află sub control absolut, ci întreaga societate. Gândirea unică domnește în China.
Numeroși membri ai clerului liber sunt închiși. Ziariști și avocați independenți sunt prizonieri la domiciliu sau trimiși în lagăre.
Pe 30 decembrie 2019, pastorul Wang Yi a fost condamnat la nouă ani de închisoare deoarece congregația sa căpătase prea multă notorietate. În 2019, au fost peste 10.000 de arestări de credincioși, în marea lor majoritate creștini.
Legea interzice minorilor să pătrundă în biserici, inclusiv în cele care sunt acceptate oficial de partid.
Uigurii și tibetanii, potrivit bunelor metode ale totalitarismului comunist, sunt arestați, deportați, închiși în lagăre sau masacrați.
Universitățile au fost somate să respecte învățăturile marxiste. Xu Zhangrun, unul dintre ultimii universitari care au îndrăznit să-l critice pe Xi Jinping, a fost arestat luni, 6 iulie, la domiciliul său din Beijing.
Hong Kongul se sufocă sub tiranie în disprețul acordului semnat la plecarea englezilor.
China a supraviețuit prăbușirii maoiste acceptând câteva principii capitaliste și deschizându-și porțile investițiilor străine, atrase de costul scăzut al mâinii de lucru și de dimensiunile uriașe ale acestei piețe noi.
Dar ea rămâne o dictatură comunistă al cărei succes este că a făcut să prospere un capitalism de conivență cu imperialismul birocratic și despotic care domnește aici.
Europa este temătoare. Ea acceptă toate acestea, de frica represaliilor.
Pe plan comercial, potrivit Băncii Mondiale, media taxelor vamale pentru schimburile comerciale efective a fost în 2017 de 1,66% pentru America de Nord, față de 3,83% pentru China și 1,79% pentru Europa.
Dar Europa nu se alătură Statelor Unite, Marii Britanii și Australiei, pentru a denunța hold-up-ul împotriva Hong Kongului și a se opune ferm companiei Huawei, suspectată că urmărește să spioneze lumea întreagă.
Trump mărește taxele vamale în fața concurenței neloiale a Chinei. Iar Europa tace.
Ea preferă să cocoșeze GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), care totuși au avut curajul de a-și suspenda colaborarea cu autoritățile din Hong Kong în privința transmiterii datelor personale, atunci când noua lege le-a obligat să accepte dispozițiile autorităților de a suspenda conținutul sau a permite accesul la datele utilizatorilor în legătură cu orice se întâmplă în lume.
Cu toate acestea, China nu este puternică decât prin slăbiciunea lumii și în special a Europei, în timp ce în joc este însăși soarta civilizației.
De la începuturile Renașterii, Occidentul a întrecut China prin recunoașterea și protejarea libertăților și inițiativelor individuale.
Ignorându-le pe acestea, China pare astăzi ca un colos cu picioare de lut, deoarece toată puterea sa se bazează pe stat și pe partid, care anihilează un popor nimicit deja de trecutul său.
De altfel, corupția însăși, pe care puterea nu o combate decât pentru a obține câștiguri dintr-o luptă a clanurilor, este rodul acestei tiranii politico-administrative.
Atunci când puterea aparține unei mici minorități, partid sau castă, și veghează asupra întregii societăți ca un stăpân asupra sclavilor săi, singurul mijloc al acestora de a-și depăși situația este de a fi admiși în seraiul aparaticikilor sau de a-i sluji și a le vinde altora anumite drepturi.
Corupția devine consubstanțială cu societatea și mai ales cu guvernul din momentul în care recompensele nu mai sunt atribuite potrivit meritelor și competențelor, ci doar gradului de servilism.
O producție industrială de masă se poate, probabil, dezvolta cantitativ sub comanda unui stat omnipotent, dar economia digitală și dematerializată nu se poate dezvolta decât prin libera creativitate a actorilor săi.
China va intra în declin și nu va mai putea avea o economie durabilă și prosperă și o societate solidă atâta vreme cât va rămâne sub jugul unei autocrații opresive.
În loc să se încline în fața omnipotenței chineze în numele câtorva interese industriale imediate, Europa ar trebui să își apere valorile.
Liderii europeni și organizațiile de la Bruxelles ar fi trebuit să o condamne, fie și simbolic.
Au făcut-o cu Rusia lui Putin, nu există nici un motiv să nu facă la fel și cu China lui Xi Jinping. În interesul lumii întregi.
Indiferent de costurile pe termen scurt, Europa va reveni astfel la principiile sale de creștere economică, intelectuală și spirituală, bazate pe libertate ca un tot.
Și va fi mai puternică decât China, care dorește să opună un stat fără drept statului nostru de drept.