Divorțul este cea mai dificilă fază a vieții unui cuplu căsătorit. Ca adulți, s-ar putea să trecem în cele din urmă peste perioada dificilă, însă mințile copiilor sunt delicate și pot intra într-o stare de șoc când își văd părinții despărțiți pentru totdeauna.

Când spun șoc, mă refer la o stare de blocare emoțională, când copilul nu știe ce să mai creadă și, deși nu își dorește să experimenteze situația, nici nu știe cum să o oprească și, realmente, nici nu poate să facă acest lucru.

De cele mai multe ori, plecăm pe „drumul divorțului” cu premise greșite atunci când ne raportam la copil, pentru că din dorința de a ne păstra propria imagine curată în fața copilului alegem să-l denigrăm pe partener (adică pe părintele copilului), alegem să-l „provocăm” la certuri și discuții tensionate pe partener în fața copilului, aruncăm cuvinte grele sub diverse forme care, de multe ori, pe noi ca adulți nici nu ne mai ating, în timp ce copilul le asimilează ca fiind reale și așa mai departe. În esență, aceste situații enumerate mai sus scot copilul din zona de confort acolo unde, în ritmul lui, învață, se dezvoltă și se pregătește pentru a asista la „destrămarea” propriei familii.

În lipsa experienței de viață, a maturității și a „spectacolului” la care asistă, percepe divorțul sub diverse forma care, în esență, nu au nicio legătură cu divorțul în sine, adică înțelege că el este vinovat pentru ruptura dintre cei doi părinți sau că unu din părinți, fie mama sau tata, este un om rău sau că părinții nu îl mai iubesc etc.

 Sunt prea puțin conștienți că efectele adverse ale divorțului pot fi de lungă durată asupra copiilor și le pot afecta propriile relații. Studiile au arătat că, în SUA, fiicele părinților divorțați au o rată de divorț mai mare cu 60% față de cea a părinților care nu au divorțat.

 

Efectele pe termen scurt ale divorțului asupra copiilor

Anxietatea: Urmărirea unui divorț îi face pe cei mici să devină tensionați, nervoși și anxioși. Copiii mici sunt mai predispuși la aceste stări decât cei mai în vârstă, deoarece sunt foarte dependenți de ambii părinți. Un copil anxios va fi greu să se concentreze asupra studiilor sale și poate să își piardă interesul pentru activitățile pe care le-a găsit, cândva, atrăgătoare.

Stresul constant: Mulți copii se consideră în mod fals ca fiind motivul divorțului părinților și își asumă responsabilitatea de a remedia relația. Acest lucru poate duce la stres și presiuni imense asupra celor mici, care poate avea mai multe repercursiuni, cum ar fi gândurile negative și coșmarurile.

Modificări ale dispoziției și iritabilitate: Copiii mici pot suferi de modificări ale dispoziției și pot deveni iritabili chiar și atunci când interacționează cu persoane familiare. Unii copii vor intra într-un mod de retragere, unde vor înceta să vorbească cu oricine și se vor închide. Copilul va deveni liniștit și va prefera să petreacă timpul singur.

Tristețea intensă: Când copilul experimentează separarea de unu din părinți începe să simtă dor față de acesta, își vede părintele cu care locuiește devastat sau pur simplu se învinovățește pentru că nu a reușit să-și împace părinții și experimentează faze de tristețe care se pot transforma în depresie, pentru că acesta reprezintă o manifestare pe termen lung a tristeții.

Deziluzia și suferința: Copiiii se pot simți dezamăgiți și deziluzionați deoarece nu au suportul emoțional cuprinzător din partea părinților lor. Această situație se poate agrava dacă copilul este îngrijit de un singur părinte, fără implicarea celuilalt părinte.

 

Efectele pe termen lung ale divorțului

Probleme comportamentale și sociale: Un copil prezintă un risc mai mare de a dezvolta un comportament violent și antisocial atunci când părinții divorțează. Pe termen lung, poate duce la dezvoltarea unei mentalități rebele, în special în anii adolescenței. Studiile arată că majoritatea copiilor ai căror părinți au divorțat afișează trăsăturile caracteristice de agresiune și neascultare cu un grad diferit de intensitate.

Probleme cu relațiile: Când copiii cresc văzând că o căsătorie eșuează, ei își dezvoltă îndoielile cu privire la dragostea și armonia dintr-o relație. Ei au probleme de încredere și consideră dificilă rezolvarea conflictelor într-o relație. Astfel de copii, ca adulți, vor începe orice relație cu o mentalitate negativă. Predispus la abuzul de substanțe: Drogurile și alcoolul devin căile pentru adolescenți de a-și elibera frustrarea și anxietatea. Cercetarea a arătat o incidență mai mare a abuzului de substanțe la adolescenții ai căror părinți sunt divorțați.

Depresie: Sentimentul de durere cauzată de divorțul părinților poate face ca un copil să intre în depresie. Depresia este o problemă de sănătate mintală, iar copiii care mărturisesc divorțul au o incidență mai mare a depresiei și retragerii sociale. Cercetătorii menționează că divorțul poate fi un factor care contribuie la cazurile de tulburare bipolară observate la copii.

Educație slabă și poziție socio-economică: Efectele psihologice negative ale divorțului diminuează interesul copilului pentru educație. Copiii care au experiența divorțului părinților lor arată o scădere drastică a gradului de școlare. Poate împiedica în mod semnificativ capacitatea copilului de a învăța la școală sau la facultate. Un progres ascuns în educație împiedică perspectivele de carieră ale copilului ca adult, ceea ce face dificilă obținerea unui statut socioeconomic decent. Cu toate acesta, nu divorțul este problema ci modul cum ne raportăm la acesta. Ca adulți ar trebui să conștientizăm că, divorțând, rupem relația cu partenerul de viață și NU cu propriul copil. Copilul trebuie să se simtă mândru de ambii părinți în egală măsură pentru că nulizând unul din părinți, nulizăm jumătate din el. Oricât este de dureros chiar și pentru adulți, o relație care nu mai merge, care s-a oprit brusc din evoluție, trebuie încheiată cu decență astfel încât să rămânem cu amintirile frumoase. Treaba asta ne va ajuta să mergem mai departe și, deși nu ne mai numim soț și soție, trebuie să rămânem în continuare părinții copiilor noștri, iar acest din urmă statut este cel mai important în contextul divorțului.