La o distanță de aproape doi ani, Republica Moldova riscă să retrăiască o criză energetică legată de furnizarea de gaze rusești.

Criză energetică în Transnistria, probleme pentru Chișinău

Față de toamna anului 2022, când Rusia a redus volumul de gaz transportat către partea moldovenească, în 2024, rădăcina problemei se află în neprelungirea tranzitului de gaze rusești de către Ucraina (sub impactul agresiunii ruse). O astfel de decizie va pune în dificultate atât regiunea transnistreană, care produce energie electrică pentru consum casnic. Victima colaterală va fi și Chișinăul, care cumpără energia electrică produsă la Centrala Electrică de la Kuciurgan, controlată de administrația de la Tiraspol.

Energia achiziționată de Republica Moldova din regiunea separatistă este atractivă din cauza a două distorsiuni structurale.

Prima se referă la prețul pe MWh pentru consumatorul final, care este de cel puțin două ori mai mic (73 USD/MWh) decât energia electrică pe care România o vinde consumatorilor din țara vecină – 163 euro/MWh (cu excepția a 6,5 ​​% procurată de la Nuclearelectrica vândută la 91 euro/MWh).

Avantajul de preț deținut de regiunea transnistreană se bazează pe subsidii rusești, întrucât Tiraspolul nu plătește pentru gazul rusesc pe care îl primește de la Gazprom, prin contractul negociat de guvernul Partidului Acțiune și Solidaritate în octombrie 2021.

Transnistria datorează Rusiei 11 miliarde de dolari

Valoarea datoriei transnistrene față de Rusia depăşeşte 11 miliarde de USD. Astfel, consumatorii din Republica Moldova beneficiază de un preț artificial pentru energie electrică, dar dispariția acestuia poate provoca un șoc inflaționist și o destabilizare politică și economică a țării.

A doua distorsiune, moștenită din perioada sovietică, este dependența acută a sistemului energetic moldovenesc de aprovizionarea cu energie electrică din regiunea transnistreană. În plus, un alt nivel de interdependență rămâne încă cu regiunea Odesa din Ucraina, a cărei capacitate de producție de energie fie a fost distrusă în proporție de aproximativ 50% (9 GW din consumul maxim de iarnă de 18 GW în 2023), fie este ocupată de armata rusă - Centrala Nucleară de la Zaporojie.

Chiar dacă Ucraina și Republica Moldova au fost sicronizate cu sistemul operatorilor europeni - ENTSOE - în martie 2022, acest lucru le permite celor două țări să primească energie electrică pe timp de criză din statele vecine ale UE, inclusiv din România, însă doar pentru o perioadă scurtă de timp și în volum insuficient pentru consumul intern complet.

Criza energetică și geopolitica zonei

Deocamdată, dependența de electricitatea transnistreană nu este atenuată efectiv prin surse alternative de livrare a energiei electrice la un preț accesibil pentru populație și agenții economici.

Demararea proiectului de interconectare cu România, prin punctul Vulcănești-Isaccea, în martie 2024, și în viitor prin Bălți-Suceava și Iași-Strășeni, creează premise pentru diversificarea rutelor de livrare.

Cu toate acestea, interconectarea electrică cu România nu oferă soluții imediate pentru a asigura un preț la fel de atractiv, precum energia electrică generată în regiunea transnistreană (ținut artificial la un preț mic datorită subsidiilor rusești).

Cele trei scenarii principale pe baza cărora poate evolua situația din regiunea transnistreană, și implicit din Republica Moldova, depind de Ucraina și Rusia. Cu toate acestea, o criză în regiune poate servi anumitor calcule tactice ale Ucrainei în raport cu Rusia.

Or, Kievul înțelege că Moscova nu vrea să piardă controlul asupra Tiraspolului, fiind, astfel, forțată să opteze pentru opțiuni mai puțin dezirabile.

Scenariul 1. Regiunea separatistă păstrează accesul la aprovizionarea cu gaze pe teritoriul ucrainean.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat direct că tranzitul gazului rusesc pe teritoriul ucrainean nu va avea loc după 31 decembrie 2024, deoarece servește intereselor comerciale rusești. Decizia lasă fără răspuns capacitatea Ucrainei de a-și proteja rețelele de gaz împotriva atacurilor cu rachete ale Rusiei.

În prezent, gazoductele nu au fost lovite de atacurile aeriene rusești, ele fiind folosite de Gazprom pentru a livra gaz în Ungaria, Slovacia, Austria și regiunea transnistreană. Companiile din cele trei țări europene și din Republica Moldova, unde Moldovagaz cumpără gaze pentru Tiraspol, au la dispoziție aproximativ trei luni pentru a găsi soluții tehnice pentru a menține fluxul de gaze prin Ucraina.

Probabilitatea acestui scenariu este însă limitată, întrucât UE nu este interesată să se implice pentru a media o soluție, deoarece urmărește obiectivul strategic de a renunța la gazul rusesc, perceput ca un instrument de constrângere geopolitică.

Scenariul 2. Gazul rusesc ajunge în regiune, dar pe o altă rută.

Tiraspolul poate beneficia de gazul rusesc transportat prin gazoductele care traversează Marea Neagră, din Rusia până în Turcia (Turkish Stream), iar ulterior pe baza fluxului revers către Republica Moldova prin Balcani și România. Această opțiune este deja examinată de autoritățile moldovenești, care sugerează două opțiuni.

În primul rând, Rusia trebuie să accepte să acopere costurile transportului gazelor în regiunea transnistreană, în flux revers, pe ruta turco-balcanică. A doua variantă constă în livrarea de gaze către regiunea transnistreană, costurile fiind asumate de Tiraspol. Fără gaz ieftin, producția de energie electrică low-cost la Centrala de la Kuciurgan va fi compromisă. De asemenea, efectele socio-economice vor fi resimțite pe ambele maluri ale Nistrului.

Scenariul 3. Criza energetică transnistreană este inevitabilă, cu implicații pentru Republica Moldova în ansamblu.

Dacă primele două scenarii eșuează, atunci gazul rusesc nu poate ajunge în regiune. În consecință, va fi nevoie de gaze naturale alternative importate de pe piața europeană, care vor trebui livrate prin Ucraina și/sau România. Achizițiile de gaze vor necesita un mecanism de plată care să implice atât Chișinăul, cât și Tiraspolul.

Identificarea unei soluții este în interesul autorităților moldovenești, dacă nu vor să se confrunte cu o criză energetică în regiunea transnistreană, cuplată cu un deficit de energie electrică accesibilă pentru populația de pe malul drept al Nistrului. Pe lângă punerea în pericol a economiei locale din regiunea separatistă, în timpul iernii Chișinăul se va confrunta cu nevoia de a acorda asistență cetățenilor din teritoriul subordonat Tiraspolului.