Franța sub zodia revoluțiilor. Vor triumfa valorile revoluționare franceze sau duminică vom avea un șoc teribil?

L-am auzit pe Președintele Franței că Franța ar putea ajunge la război civil fiindcă între spiritul republican și cel extremist nu sunt căi de comunicare.

Franța - o istorie a revoluțiilor și Francmasoneriei

Franța are o istorie în care revoluțiile au un rol crucial. Revoluția Franceză, Lovitura de Stat de la 18 Brumar, Revoluția din Iulie, Revoluția de la 1848, Comuna din Paris sunt emblematice iar istoricul Jacques Madaule în a sa Histoire de la France le-a surprins foarte bine. Francezii au aderat la valorile Francmasoneriei. Landmark-urile tradiționale ale Masoneriei enunțate la 1717 în Marea Britanie au găsit la francezi o aplicabilitate fiindcă Marele Orient al Franței a devenit o mare Obediență europeană, de unde Luminile Masoneriei s-au răspândit în întreaga Europă.

Revoluționarii francezi, italieni, polonezi, români au fost atrași de Francmasonerie, indiferent că s-au numit carbonari, iacobini, girondini sau pur și simplu francmasoni. „Libertate Egalitate Fraternitate”, simbolica deviză a Revoluției Franceze a devenit expresia francmasonică foarte cunoscută dacă nu, cea mai cunoscută. Franța a experimentat în istoria ei regalitatea Capețienilor, Bourbonilor, republica francmasonilor, imperiile familiei Bonaparte și două ocupații germane importante la 1870 și 1940-1944.

Francezii au fost începând din 1794 încoace, deci de acum 230 de ani, tributari valorilor revoluționare, francmasonice și republicane în marea majoritate a acestor două secole și o treime de istorie. Ocupațiile militare, paternalismul petainist au fost cazuri izolate, ca de altfel și alternativa comunistă, prezentă în timpul Rezistenței Franceze în rândul multor luptători din ceea ce francezii numesc grupurile de rezistență Macquis.

Franța și alegerile de duminică. Extrema stângă, republicanii macroniști și socialiștii, front comun

În mod cert, toate forțele republicane opuse extremei drepte vor acționa unitar. Liderii s-au ajutat între ei, și-au promis în turul al doilea ca să lase doar candidații cei mai bine plasați iar ceilalți să facă loc colegilor de la celelalte formațiuni care au avut procent mai bun în turul I. Mâine, Franța va da o bătălie decisivă între europenism, republicanism, spiritul Revoluției Franceze pe de o parte și valorile extremei drepte neo-fasciste pe de altă parte.

Situația de față nu trebuie înțeleasă prin prisma faptului că fostele guverne franceze de după 1990 n-au făcut greșeli. Au făcut greșeli mari, iar cea mai importantă a fost că au permis imigranților să vină masiv pentru  a face muncile neagreate de francezi. În mod cert, este incorect istoric să crezi că rezolvi problema dacă expulzezi în masă imigranții. Pur și simplu, extremiștii se vor trezi asemeni lui Spartacus. Sunt pe primul loc, dar nu pot guverna fiindcă în afară de discursul „anti” nu au un discurs, un plan „pentru”. Acesta este paradoxul extremei drepte franceze: are un discurs critic, fără să fie dublat de o alternativă viabilă.

Epilog...

Franța va da proba maturității sale. Va trebui să arate că a format elitele europene la Sorbona și la alte universități, chiar dacă le-a cam neglijat pe cele de acasă. Parisul Luminilor, al stilurilor arhitecturale nu poate reveni benevol la petainism, adică la închistarea fascistă din perioada Franței de la Vichy. Mâine, Franța va da o mare bătălie, iar de finalul acestei bătălii va depinde nu numai destinul Franței ci și al Uniunii Europene.