Am hotărât de astazi să pun în scris pentru EVZ multe gânduri pe care le-am cules și înmagazinat în ultimii 39 de ani. Trăind parcă mai multe vieți decât mi-aș fi dorit, am acumulat prea mult pentru a le duce singur.

De departe ultimul an a fost printre cei mai grei din întreaga viață. Mi-a întins limitele la maxim și m-a testat din toate părțile. Voi începe de astăzi să împărtășesc cu dumneavoastră la Evenimentul Zilei diverse experiențe, analize, abuzuri și previziuni.

Pentru primul editorial m-am hotărât să mă aplec asupra unei probleme sociale acute: COMPLICITATEA !

Mult timp am trăit cu impresia iluzorie a separării liderilor țării de societate, de popor. Am făcut și eu aceeași greseală ca alții să consider răi liderii și bun poporul. Ei bine "diavolul stă în detalii" și este cazul și aici. În campania prezidențială am putut lua legătura cu toate păturile societății din toate zonele țării. După care a urmat o avalanșă de abuzuri ce nu își găseau rezolvare iar românii mi le adresau mie, din simplul motiv că m-am identificat în ultimul an ca un luptător împotriva clanurilor, a nedreptăților și abuzurilor.

Trăind această nouă experiență am dat și dau tot ce pot să ajut și mă implic total în fiecare caz. Marea problemă pe care am descoperit-o însă este COMPLICITATEA ! Am observat o cruntă realitate: de la viol la răpiri, bătăi și alte forme de abuz fizic până la abuzul instituțional al celor ce dețin puterea administrativă sau politică asupra restului populației !

Chiar dacă societatea în mod colectiv își exprimă nemulțumirea, frustrarea sau furia în fața oricăror forme de abuz, în realitate atunci când te uiți la fiecare caz realizezi cât de bolnavi și indiferenți sunt unii, încurajând tacit dezvoltarea unei cangrene sociale. Sub aparența unei unități sociale și proclamarea publică a unor principii se ascund adevăruri dureroase. De exemplu violența în familie este tratată de vecini, rude, neamuri ca un banal "scandal" intern. Nici atunci când urletele și țipetele victimelor desfigurate se aud în tot satul sau în tot blocul, NIMENI nu intervine pentru că nu-i așa "Nu ne băgăm noi în familia lor!"

În spatele acestei fraze se ascund adevărate drame ce au cuprins întreaga Românie. M-am transformat, de nevoie și din lipsa de încredere a oamenilor în instituții în: 112, poliție, parchet, justiție sau avocatul poporului si am putut experimenta pe pielea mea aceste tragice concluzii.

M-am implicat în cazul bătrânei maltratate de propria sa fiica în comuna Crețeni, județul Vâlcea. M-am dus chiar acolo la fața locului și am descoperit o societate indiferentă, care "nu vrea să se bage", "nu a auzit" sau "nu știe nimic" ! Din fericire am întâlnit și 2 femei cu frica lui Dumnezeu care au descris chinurile acestei bătrâne, știute în realitate de tot satul, dar ignorate cu desăvârșire, atât de cetățeni, cât și de autorități. Bătaia primită de femeia dezbrăcată în mijlocul curții de la fiica ei și despre care a aflat întreaga țară este nimic pe lângă restul: ținerea trează și refuzul somnului pentru biata bătrână de 86 ani de către fata sa, trimiterea acesteia în sat să aducă apă de la cișmea deși cu greu mai putea merge în ochii întregului sat, bătaia regulată a bătrânei și participarea cu ochii vineți la slujba de duminică nu a atras îngrijorarea celorlalți. Nici preotul și nici vreun al sătean nu a făcut sau spus nimic. Acesta este unul din miile de cazuri de care mă ocup acum și care ne arată o tristă și cumplită realitate: oamenii vor dreptate doar pentru ei înșiși.

În mod bizar societatea ca organ colectiv condamnă abuzurile dar le ignoră cu desăvârșire. De aceea spun că una din dramele României reale este complicitatea tuturor în fața metastazei sociale a cancerului ce o mănâncă: indiferența !

Vecinii, primarul, consilierii, asistenta socială din comună, poliția, parchetul NU au văzut și nu au știut nimic deși, în fapt, știau și știu cu toții. O cruntă lege guvernează mințile oamenilor: NU care cumva necazul unuia să îl implice și pe el dar el să fie apărat dacă apare o nenorocire.

Din experiența victimelor sutelor de cazuri în curs de rezolvare acum răzbate un damf de ipocrizie, lașitate și complicitate.

În cele mai multe cazuri victimele sunt vinovate și în cazuri de viol de exemplu, chiar ostracizate de comunitate. Asa gândesc și oamenii din instituții și oamenii ce umplu uliți. "A căutat-o, dă-o dracu", "A vrut și ea și i-a plăcut", "L-a ademenit și acuma minte".

Sunt fraze care m-au șocat, m-au lăsat stupefiat. Nu vorbim de cazuri unde dubiul poate să zacă ci de exemple unde abuzul este străveziu. Femei de orice vârstă ajung rușinea unui sat pentru simplul motiv că au fost bătute cu bestialitate și nu au avut forța fizică să se opună unui viol sau unei crime...

Nu mai vorbesc de acele fete care la început de viață sunt maltratate bestial de rude, neamuri și alți golani. Iar de rușine nu spun nimic, pentru că văd ce au pățit femeile care au mărturisit adevărul. Poliția le crede curve, satul niște depravate, primarii și autoritățile victime colaterale ! Veți spune acum că nu-s la fel cu toții și că sunt și oameni buni care luptă pentru oprirea abuzurilor. Așa este. Sunt și astfel de oameni, în instituții și afară, dar marea lor majoritate sunt prizonieri în lașitate. Dacă 1% are curajul ca să reclame un abuz ce nu-l privește în mod direct, eu cred că-s optimist iar solidaritatea este un concept declarat și atât.

Răutatea umană a luat locul generozității, indiferența preocupării, într-un amalgam pervers de înger/demon simultan.

Un alt aspect pe care l-am observat în România cea profundă este FRICA ! O frică ciudată, nedefinită, generalizată care paralizează orice reacție. În încercarea de a lămuri un abuz apare instant FRICA ! Frica de primar, frica de rușinea satului, frica de poliție, de oamenii cu bani, de tineri ce terorizează sate întregi la 14 ani. FRICA de un SISTEM nedefinit îi face și pe cei mai simpli oameni să îmi vorbească în șoaptă, în taină, nu care cumva să îi audă cineva. De frică nici nu mai trăiesc ci se supun orbecăind, legați la ochi și la urechi cu conștiința extirpată.

Sunt multe ce-aș avea să spun și o voi face pe parcurs redând exact societatea cu tot ce are rău și bun. Poate în dățile viitoare putem vorbi și de cauze și ce este de facut. Dar fără un diagnostic corect degeaba dăm medicamente aiurea, bazate doar pe sondaje și "analiști" ce stau în TURN !