Dupa ce „au fiert” in cazanul Editurii Polirom mai bine de un an, contraversatele „Versete satanice” ale lui Salman Rushdie apar in romaneste joia viitoare.
La Targul Gaudeamus de la sfarsitul anului 2006, Polirom anunta cu mare tam-tam editarea, pentru prima oara in limba romana, a acestui roman cu „cantec”.
Se stie ca pentru aceasta carte pakistanezul a fost condamnat la moarte de fundamentalistii islamici din lumea musulmana, ca acest decret de condamnare la moarte - prin care orice „fidel” musulman are dreptul si obligatia de a-l ucide, prin orice mijloace posibile, pe scriitor - va ramane in vigoare cat va trai Rushdie, pentru ca cel care l-a emis (si singurul care il putea ridica), aiatolahul Khomeini, este de mult oale si ulcele, si ca multi dintre editorii din toata lumea ai cartii au fost ucisi sau raniti de „bratul lung” al asa-zisei justitii islamice.
Presa s-a grabit, la sfarsitul lui 2006, sa se delecteze cu aceasta stire de senzatie, a primului editor roman care-si asuma un astfel de act de curaj. Mai mult, „poliromistii” dadeau chiar un termen-limita al eforturilor lor de transpunere in romaneste a volumului: inceputul primaverii anului 2007.
Dar iata ca socoteala de-a acasa nu s-a potrivit cu cea de la „targurile” de carte: Editra Polirom a ratat cu acest titlu lansarea la cele doua manifestari editoriale majore ale anului 2007 (Bookfest si Gaudeamus) si de-abia reuseste acum sa prinda „ultimul tren” al cumparaturilor pentru cadourile de Craciun de anul acesta. De ce aceasta intarziere fata de termenul tot de reprezentantii editurii anuntat? Sa-si fi bagat coada si aici „dracu’”, reprezentat de regimul „ciumat” al lui Ahmadinejad?
Rushdie a retusat traducerea Mai intai, „Versetele satanice” sunt, ca literatura, o carte foarte dificila, de aceea traducatoarea Dana Craciun a beneficiat de tot timpul necesar pentru a citi si rasciti si a retusa traducerea. Autorul, Salman Rushdie, care de obicei isi verifica el singur fiecare traducere a tinut, de data aceasta, cartea cu mult mai mult decat era prevazut, probabil insistand la randul sau pe detalii, si intarziind astfel planurile si strategiile celor de la Polirom. „In sfarsit, cum am primit raspunsul, am plecat cu ea spre tipografie”, spune Oana Boca. Si aici, insa, lucrurile au trenat: obiectul-carte „Versetele stanice” va fi unul de exceptie, din punct de vedere al aspectului, iar asa ceva dureaza trei saptamani-o luna pentru a fi realizat.
„Motivul principal al intarzierii este ca sa iasa o carte impecabila, nu am avut niciun alt fel de calcule si strategii”, insista PR-ista.
Recomandările noastre
