Emilian Isaila: "Peste opt zile va incepe in mod oficial scoala. Ca in fiecare an, nu toti elevii isi vor gasi salile de clasa. Multe scoli sunt inca santiere."

Dar nu despre haosul din invatamantul romanesc vreau sa vorbesc, ci despre emotiile parintilor care trebuie sa faca fata la prima zi de scoala si, mai ales, de gradinita.

Maria, fiica mea, va incepe si ea gradinita pe 17 septembrie. Asa ca m-am trezit prins in pregatirile pentru noua etapa din viata copilului. Responsabilitatea mea e s-o duc in fiecare dimineata la locul supliciului.

Eu si sotia mea am respectat cu constiinciozitate lista pusa la dispozitie de conducerea institutiei, ce continea toate obiectele si accesoriile care-i sunt necesare. Am pus-o pe mama mea sa-i confectioneze un sac de panza, cu initialele cusute pe el.

Era trecut pe lista. Mama mi-a spus cu mandrie ca mai are si acum sacul facut pentru sora mea, care a fost la gradinita in urma cu 33 de ani. „Atarna in camara plin cu nuci”, mi-a specificat ea.

I-am sugerat mamei sa-l repuna in circuit. Macar Maria se va duce la gradinita cu un sac de muzeu de pe vremea „Soimilor Patriei”, dar a refuzat si a zis ca sunt sarit de pe fix. Cred ca sacul ala face 100 de euro pe eBay. E plin de istorie si de nuci.

In fiecare zi, si eu, si sotia mea ii povestim copilului cate ceva despre eveniment ca sa se acomodeze. Intr-o seara i-am povestit, pe rand, prima noastra zi la gradinita.

Bineinteles ca am inventat pe rupte, iar amintirea mea era inspirata din prima zi de armata in care, tuns si calare pe valiza de lemn, ma simteam pierdut pe platoul de beton din mijlocul unitatii militare. Cand povestea a capatat o turnura dramatica, am fost oprit de sotie care mi-a spus ca sperii copilul.

De fapt, cei mici au dreptate sa nu le placa sa-si paraseasca parcul, camera plina cu jucarii si fetele cunoscute ale parintilor si bunicilor. Se simt parasiti, fiind inconjurati de copii pe care nu i-au vazut niciodata, de o educatoare prietenoasa, dar, pe moment, o straina. Vor fi surprinsi si enervati de programul strict si de noile reguli care nu mai au nicio legatura cu desenele de pe Minimax.

Desi am emotii pentru prima zi de gradinita a fiicei mele, nu o compatimesc. Orice comportament al ei va fi unul natural. Cred ca multe dintre problemele pe care ni le-am facut noi ca parinti au fost mai degraba exagerari.

In prima zi, ii voi spune fiicei mele ca face parte din acea categorie de copii privilegiati care au sansa sa planga sau sa se bucure de acest eveniment important din viata ei. Si ii voi mai spune ca milioane de copii din intreaga lume nu au nicio sansa sa mearga la gradinita. Nu cred ca va fi impresionata.

Cititi si blogul „Experimentul Budapesta” pe www.evz.ro/isaila