Pe langa marile responsabilitati fata de actualitatea ei imediata, arta romaneasca are inca mari probleme nerezolvate cu propria sa memorie.
Sau, mai bine zis, cu constiinta de sine. Un numar enorm de artisti, pe care noi incercam sa-i recuperam acum crezandu-i uitati, se gasesc, de fapt, intr-o situatie mult mai grava. Nu numai ca nu i-am uitat, ceea ce ar presupune ca au avut candva privilegiul prezentei, ci, din pacate, i-am ignorat sistematic si i-am exilat din raza privirii noastre pana la limita unui anumit tip de asasinat. O recenta retrospectiva Gheorghe Naum, deschisa in spatiul Muzeului de Istorie Braila, dovedeste indubitabil proportia pierderilor din pricina acestei ignorante.
Aproape necunoscut pe piata de arta si in mediile academice, braileanul Gheorghe Naum (1907-1968) poate oferi mari surprize celor care cred ca au epuizat resursele artei romanesti doar cu ceea ce se poate vedea in expozitia permanenta a Muzeului National de Arta. Elev al lui Camil Ressu, cu lectia desenului si a formei bine invatate, Gheorghe Naum poate fi asezat, cel putin in prima perioada a activitatii sale, alaturi de grupul care a ilustrat la noi estetica, de esenta modernista si de origine germana, a „Noii obiectivitati”.
Aici ar mai putea fi amintiti pictorii Tache Papatriandafil, Tache Soroceanu, Mihail Culda etc. In mai multe naturi statice si peisaje, dar si in cateva autoportrete din anii ‘30 se detaseaza foarte pregnant interesul pictorului pentru definitia exacta a formei, pentru descrierea fara echivoc a materialitatii obiectelor si pentru decupajul sculptural si viguros al volumetriei. Aceasta apropiere de „Noua obiectivitate”, ca forma de conexiune la fenomenul european, este cu atat mai pretioasa cu cat localizarea ei fara echivoc in pictura noastra nu este un lucru foarte simplu.
In restul operei sale, Gh. Naum ramane un pictor interbelic tipic, in care influentele lui Ressu, Pallady, reflexele impresioniste si postcezanniene pot fi cu usurinta observate. Catalogul, cuprinzand reproduceri de buna calitate si un text dens, de analiza critica si istorica, al Mariei Stoica, intregeste aceasta remarcabila expozitie. O expozitie simptomatica, deopotriva promisiune si avertisment.
Recomandările noastre
