Strategia de rezerva a lui Tariceanu: imblanzirea PSD
- Adam Popescu
- 21 aprilie 2007, 03:00
In eventualitatea unui scor favorabil lui Traian Basescu dupa numararea voturilor din parlament, Calin Popescu-Tariceanu urma sa dea PSD, PRM si PC un semn de amicitie si chiar sa-si asume pozitia mediatorului intre legislativ si presedinte.
Premierul a fost surprins joi de reporterul EVZ in parlament, in timp ce „repeta” nu doar discursul prezentat cateva ore mai tarziu la Palatul Victoria, ci si pe cel alternativ, pregatit pentru situatia in care Basescu nu era suspendat.
Eventuala rasturnare a rezultatului dorit de PSD, PC si PRM, prin concursul PNL, l-ar fi adus pe Tariceanu in fata natiunii nu in pozitia de salvator, ca garant al echilibrului, ci in aceea de mediator. „Consider ca acest vot (antisuspendare - n.r.) este in primul rand un semnal ca parlamentul se pronunta pentru incetarea crizei de pe scena politica”, planuia sa spuna premierul.
Votul antisuspendare, dorinta romanilor
Tariceanu era gata chiar sa admita ca suspendarea echivaleaza cu nerespectarea vointei electoratului.
„Din punctul meu de vedere, ca parlamentar, decizia de astazi nu a fost un steag alb fluturat de parlament, ci o dovada ca o institutie alege sa asculte dorinta romanilor, care vor ca acest conflict interminabil sa se incheie. Deci acei politicieni care interpreteaza votul de astazi ca pe un semnal de slabiciune se incapataneaza sa se mentina in conflict cu poporul”, se arata in discursul de rezerva.
Pasii planului B
Potrivit unor surse liberale, strategia lui Tariceanu era aceea de a-si intari, in situatia unui esec, relatia cu parlamentul, mai exact cu actuala majoritate parlamentara care nu a dat foarte multe garantii de sustinere a guvernului. Ipoteza a fost confirmata si de apropiati ai consilierilor lui Tariceanu.
Semnalul principal urma sa fie dat chiar social-democratilor. Imblanzirea PSD devenea o prioritate in conditiile in care, potrivit acelorasi surse, strategii lui Tariceanu nu pierd din vedere posibilitatea ca social-democratii sa se intoarca impotriva guvernului la momentul incheierii conturilor cu Basescu.
Tariceanu isi stabilise, in ambele variante, aceiasi interlocutori: poporul, parlamentul si Traian Basescu. Dar daca in discursul rostit s-a situat pe o pozitie autoritara („Consider ca parlamentul trebuie sa-si reia rapid lucrarile”, cererea ca Basescu sa demisioneze si sa nu candideze din nou), in varianta alternativa urma sa fie mult mai moderat.
„Solicit parlamentului sa-si reia cat mai rapid lucrarile” si „lui Traian Basescu sa actioneze in spiritul Constitutiei nu doar, poate, in litera ei”, planuia sa spuna premierul.