Rodica Culcer: "Surprinsi si derutati de degringolada politica a ultimelor luni, vom cauta fara indoiala o explicatie."

Har Domnului, de analisti si interpreti ai „situatiunii” nu ducem lipsa. In consecinta, dezbaterile sterile abunda, de vreme ce comentatorul care-si respecta contul bancar poate explica practic orice, in fraze mestesugite.

Printre explicatiile ce ni s-au oferit pentru conflictul care macina politica romaneasca s-a numarat si o presupusa traditie istorica a elitelor Romaniei moderne, care dintotdeauna ar fi fost lipsite de scrupule si de repere morale.

Si in perioada interbelica, nu-i asa, acestia ne-au fost politicienii. Nu prea este loc in acest tablou pentru Ionel Bratianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Grigore Gafencu si destui altii. Nu se mai vorbeste nici despre elitele politice ale Romaniei decimate de comunisti incepand din 1948; de cei care, precum Corneliu Coposu, au indurat puscaria politica si domiciliul fortat in Baragan fara a-si trada principiile.

Nici sefii de stat nu au avut parte de o presa mai buna. Carol al II-lea si Ion Antonescu ar demonstra, pentru unii analisti, traditia liderului autoritar si abuziv care s-ar regasi in zilele noastre in persoana lui Traian Basescu. Fatalitate, domnule!

Cum ramane insa cu Carol I si Ferdinand? Istoria, desigur, ofera exemple pentru toate gusturile si depinde doar de talentul oratoric si dezinvoltura analistului sa speculeze exact ceea ce-i convine, minimalizand ceea ce-i contrazice teoria.

Concluzia catre care suntem impinsi este ca trebuie sa ne resemnam de vreme ce nici macar inainte de regimul comunist nu am avut repere morale.

Alta scuza universala pentru ceea ce se intampla acum este „sfanta Constitutiune”, redescoperita periodic de analisti atunci cand se tem sa critice fortele politice. Nu sunt de vina politicienii, domnule, e de vina Constitutia, cartulia aceasta prost scrisa!

Ea a consacrat contradictia dintre un presedinte lipsit de prerogative, dar ales prin vot direct de cetateni si un prim-ministru cu o pozitie stabila, desi nu raspunde direct in fata electoratului.

Este intr-adevar remarcabil cum reusim, de 16 ani, sa fim surprinsi periodic de aceasta Constitutie deficitara si sa nu observam ca apetitul pentru revizuirea Legii fundamentale dispare intotdeauna brusc dupa rezolvarea crizelor generate de fapt de calcule politice. Mai greu de explicat ar fi de ce a fost continuat in aceasta saptamana demersul suspendarii presedintelui in ciuda avizului negativ al Curtii Constitutionale.

Analistii docti au tacut si au intrat in scena politicienii, executand o manevra menita sa submineze credibilitatea Curtii. Sarcinile au fost fara indoiala bine impartite, iar vocile care au acuzat caracterul politic, nu constitutional al demersului parlamentar au fost bruiate eficient.

Perdeaua de fum a explicatiilor istorice si constitutionale este menita sa disimuleze o lupta feroce nu numai pentru putere, ci si pentru recuperarea unei justitii complezente si inofensive, care a fost „destabilizata” de Monica Macovei.

Nici politicienii interbelici si nici Constitutia imperfecta nu reprezinta cauzele reale ale actualei crize politice, ci lupta intre o minoritate de oameni politici si o parte a societatii civile care au incercat sa reformeze „sistemul ticalosit” si o majoritate de oameni politici, aliati cu cealalta parte a societatii civile, care doresc sa opreasca aceste reforme si sa incuie dosarele de coruptie in fisete, unde au zacut si pana in 2004.

Din 1989 incoace, reformistii au fost intotdeauna in minoritate. Poate tocmai de aceea avem astazi in fata un organism bolnav. Calcata de mica de mineri si dezmostenita de oamenii de afaceri care i-au jefuit bancile si i-au falimentat cu buna stiinta economia, Romania postdecembrista se prezinta ca un copil malformat, victima a abuzurilor comise asupra sa de niste parinti nedemni, pe care justitia ii protejeaza in loc sa-i pedepseasca.

Exasperati, europenii constata ca malformatia congenitala a sistemului ticalosit din Romania le depaseste competentele. Daca ar putea, ne-ar trimite inapoi de unde am venit. Recent, cinci ambasadori ai unor importante state europene (Marea Britanie, Franta, Suedia, Finlanda si Olanda) au cerut Comisiei de la Bruxelles sa monitorizeze strict evolutia Romaniei si Bulgariei si sa ia serios in calcul aplicarea clauzelor de salvgardare. Ca si cetatenii Romaniei, oficialii europeni se trezesc prea tarziu la realitate.