Rodica Culcer: "Pestilential si putrid, politicul invadeaza toate domeniile vietii publice, de la administratie la cultura, de la sanatate la mass-media publica."

Peste tot unde se identifica o centima de ban public, fie el autohton sau european, hoardele politice, nesatule si fara scrupule, se napustesc sa si-l adjudece, in numele algoritmului transformat in pretext al luptei pentru resurse financiare. Ca in Evul Mediu, vasalii platesc tribut, ceea ce s-a vazut cat se poate de clar la Targu-Jiu, unde baronul local Morega a cerut contributii din partea celor pe care-i considera supusi.

Ametiti de promisiunile de constructie si dezvoltare facute in campania din 2004, ne trezim acum ca, in loc sa construiasca, oamenii puterii demoleaza, iar in loc sa guverneze se lupta intre ei. Mai mult, ne trezim acum guvernati indirect de mercenari cinici, numiti consultanti, care ne considera o masa de manevra. Premierul isi schimba imaginea si discursul din mers si nu mai stim daca din sala de presa a Palatului Victoria vorbeste el insusi sau Arthur Finkelstein.

Tot ce se vede pe scena publica nu este altceva decat o revarsare de ura si dusmanie, care frizeaza absurdul. Judecand dupa concluziile raportului comisiei parlamentare conduse de Dan Voiculescu, Traian Basescu este un Robert Mugabe al Europei. Prin comparatie, Ceausescu insusi apare ca un democrat vizionar! Logica confruntarii distruge orice posibilitate de dialog si cooperare, generand blocaje institutionale.

Nimeni nu intelege de ce se incapataneaza presedintele sa nu-l numeasca pe perfect onorabilul Adrian Cioroianu in functia de ministru de externe, cum nu a inteles nici de ce trebuia sa demisioneze la fel de onorabilul Mihai-Razvan Ungureanu.

Nauciti si scarbiti deopotriva, ne intrebam legitim: care este miza acestor batalii salbatice care nu se pot solda cu altceva decat cu parjolirea spatiului public si a firavei si mult prea originalei noastre democratii? Sa citim cu atentie raportul comisiei parlamentare si vom intelege ca miza celor care l-au redactat este punerea sub semnul intrebarii a legitimitatii presedintelui, a insusi rezultatului votului de la 12 decembrie 2004.

Incomodati de o asemenea viziune radicala, care viza si mandatul de premier al lui Calin Popescu-Tariceanu, liberalii s-au abtinut de la vot, dar nu s-au dezis de tot continutul raportului. Mergand mai departe cu rationamentul, constatam ca aceasta contestare efectiva a legitimitatii presedintelui vizeaza de fapt o revenire la status quo ante, o adevarata restauratie a ceea ce se mai poate restaura din puterea neocomunista, chiar daca pentru aceasta se recurge la vechile metode staliniste ale infierarii si distrugerii publice, numite modern „character assassination”, de preferinta prin metodele moderne ale linsajului mediatic.

Posturile de televiziune aservite au inlocuit tribunalele staliniste ale anilor ‘50, iar intre tacticile lui Goebbels si cele folosite indeobste de consultantii de imagine si strategie politica diferentele sunt nesemnificative.

In loc sa ne modernizam politic, ne salbaticim si mai tare sub privirile oripilate ale Europei. Nu suntem singurii care exhiba un chip politic urat si schimonosit de primitivism, dar suntem printre fruntasi. Asa cum am avut cea mai sangeroasa despartire de comunism si cea mai lunga tranzitie spre UE, tot astfel avem acum si cea mai scandaloasa aderare.

Nu ar fi exclus ca pe agenda celor care-i manipuleaza si comanda pe politicienii din prima linie sa se afle chiar marginalizarea Romaniei in cadrul UE si al NATO, transformarea sa intr-o tara pe care nu se poate conta, nesigura, instabila, lipsita de credibilitate. In fond, conflictul politic s-a acutizat dupa 1 ianuarie 2007. Daca aderarea nu mai putea fi evitata (desi importante personalitati publice au incercat s-o intarzie), atunci macar sa fie sabotata, compromisa. Ceea ce se si intampla.

Cine are nevoie insa de o astfel de politica? In niciun caz cetatenii, dar cetatenii nu se mai pot exprima decat in cadrul sondajelor de opinie. Parjolirea ogoarelor si otravirea fantanilor nu serveste decat celor care se tem de cealalta politica - democratica, omeneasca, europeana. Cea care ne-a fost fluturata pe la nas in 2004 si aruncata la cos in 2006. Cea pe care va trebui s-o reinventam daca nu vrem sa recadem in barbarie.