Vineri seara, scriitoarea germana de origine romana Herta Müller a facut neincapatoare sala de la parterul Institutului Cultural Roman.

Autoarea, de doua ori nominalizata la Premiul Nobel pentru literatura, a citit, impreuna cu traducatoarea ei in limba romana, Nora Iuga, poezii din cel mai recent volum aparut in Romania, la Editura Vinea: "Im Haarknoten wohnt eine Dame/In coc locuieste o dama" (2006), dar si din "Este sau nu este Ion" (2005), publicat la Polirom.

Publicul a ascultat poeziile atat in varianta germana, cu taieturile din ziare ale Hertei Muller, cat si in traducerea romana, asa cum apareau in volumul de la Vinea.

EVZ: De ce v-ati lucrat volumele de poezie cu foarfeca in mana? Herta Muller: Asa m-am obisnuit. Am inceput sa fac asta, in loc sa trimit vederi cand am fost plecata. Atunci am pus pe foi albe cuvinte taiate din ziar, niste texte foarte scurte, pe care le-am trimis la prieteni.

Dupa aceea am inceput sa fac asta pentru mine, acasa. Mi-am cumparat dulapioare si am asezat cuvintele alfabetic. Din nevoia de a lucra mai simplu, pana la urma am avut un atelier. Am inceput asa de peste zece ani si acum, pur si simplu, face parte din munca mea. E nici mai mult, nici mai putin decat un fel de a scrie.

Va feriti de spectacolul mediatic? De ce?Nu e profesia mea. Eu scriu, nu sunt artist de circ, nici actor de cinema sau de teatru. Am o profesie care necesita singuratate, sa stau cu mine la o masa, cu o hartie. La restul nu fac fata, nici n-am de ce...

Aveti vreo nostalgie acum legata de Romania?Nu e cuvantul potrivit "nostalgie". De multe ori ma intreb de ce un numar mare de persoane au parasit tara asta. Au dat din mana ceva sigur, ce pentru altii e de la sine inteles: sa fii acasa. Eu nu sunt nostalgica, dar ma preocupa ca n-au plecat cei mai prosti, mai imorali, ci au ramas aia.

Biografia mea a fost tot atat de valabila ca biografia lui Ceausescu, dar eu a trebuit sa o iau din loc, iar el a fost stapanul peste tot si peste toate. Astea sunt niste nedreptati ale caror urmari raman, nu le poti face sa dispara. Cel mai tragic e ca au murit multi si dupa ce a cazut dictatura, ei nu invie. Iar asta ma enerveaza.

Premiul Nobel pentru literatura v-ar compensa o parte din problemele pe care vi le-a creat dictatura?Nici nu ma preocupa. In Romania intotdeauna sunt intrebata de acest premiu. Nu eu m-am propus, eu nu scriu pentru asta. Ce este Nobelul?

E un premiu literar foarte obisnuit, nu e ceva supranatural, tine de un juriu. Ce deosebeste acest premiu de altele e doar suma mare de bani. Nu as fi alta persoana daca il primesc sau nu-l primesc.

Dar scriitorul german Gunter Grass, laureat cu Nobel, a gresit ca nu a marturisit povestea lui cu Waffen-SS?A gresit foarte mult. A tacea in acest mod in atatea situatii, cand s-a expus foarte des si pe tema asta, nespunand ce este cu el, este echivalent cu minciuna. Ma deranjeaza foarte mult si nu numai pe mine.

Cred ca a pierdut foarte mult public in Germania, dar si in Polonia, si in Israel. El s-a straduit mult sa arate integritate morala si s-a amestecat foarte mult in discutiile politice in Germania. Si-a creat o imagine de om foarte corect. La urma, s-a dovedit ca nu-i chiar asa.

Ce autori romani contemporani cititi si va plac cel mai mult?Cunosc mai multi, dar scriitorul meu preferat este Gellu Naum, ale carui texte le ador. Dupa el, inca n-am intalnit pe nimeni care sa ma incante asa de mult. La el am admirat si integritatea umana, combinatia intre demnitate si valoare artistica.

Aprobati frica germanilor de o invazie a romanilor acum, cand am intrat in UE?Pot sa inteleg ca fiecaruia ii e frica de celalalt. Piata este destul de ingramadita, modul de productie nu se simplifica, ci se complica foarte mult. Ramuri industriale germane se muta in tari ca Polonia, Romania, China, unde e mai ieftin.

In Germania, toate astea au urmari, chiar e un mic dezastru. Ce sa faci, asa trebuie sa fie, lumea se dezvolta si Romania are dreptul sa-si primeasca libertatea si posibilitatile pe piata internationala. 

CARTE DE VIZITA

Exilul a consacrat-o

Asemenea celorlalti tineri scriitori germani din Romania cu care a facut parte din Aktionsgruppe Banat, Herta Muller a plecat din tara in 1987. Scriitoarea, nascuta in 1953, a ales exilul in Germania dupa ani intregi de hartuire politica, care i-au adus interdictia de a mai publica in tara.

Ajunsa in Occident, ea a publicat peste 20 de volume care i-au adus distinctii literare importante, cum ar fi Premiul "Franz Kafka" sau pe cele ale oraselor Graz si Bremen.

Autoarea isi dedica "Animalul inimii", publicat la Polirom si premiat cu International IMPAC Dublin Literary Award, "prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu".