Daniela a fost atât de impresionată de munca medicilor dintr-un spital, încât i se pare că nimic nu e mai important decât să-i faci pe oameni să se simtă bine.

Daniela Pavel are 9 ani şi locuieşte în comuna argeşeană Suseni, aflată la 15 kilometri de Piteşti. Daniela aşteaptă de la Moş Crăciun dulciuri şi o bicicletă mai mare, deoarece bicicleta cea veche a ajuns deja la surioara ei, Alexandra.

La şcoală, are 10 pe linie. „S-a tot spus că elevii din suburbii au un dezavantaj faţă de cei de la oraş, pentru că nu au acces la o educaţie corespunzătoare. Pe Daniela nu numai că am ajutat-o cât am putut, dar se ajută singură încă de acum, muncind mult . În clasa a II-a, deja citise toate cărţile de basme pe care le aveam pe aici“, ne-a declarat mama sa, Alina Pavel.

Îi place foarte mult să deseneze. În urmă cu doi ani, când era în clasa întâi, unul dintre desenele ei a fost desemnat cel mai bun la un concurs pe teme ecologice. A câştigat un calculator performant, obiect care a ajutat-o să aprofundeze limba engleză şi aritmetica.

Din când în când, îşi mai ajută mama la curăţenie sau la gătit. De mai bine de un an, Daniela urmează şi lecţii de vioară. De două ori pe săptămână, merge împreună cu mama sa la Piteşti, pentru a aprofunda acest instrument. „Sunt cursuri destul de scumpe. Nu aş fi lăsat-o dacă nu avea ceva talent. Pentru ea, problema cea mai mare e cu transportul. Noi stăm la 15 kilometri de oraş şi nu pot lăsa copilul să meargă singur, mai ales că nu ştie bine oraşul. De aceea, cele mai multe din lecţii le ia la sfârşit de săptămână“, ne-a spus mama.

„Până când o să cresc mare, o să învăţ carte“

Fata îşi doreşte ca, atunci când va fi mare, să ajungă medic. Ideea i-a venit în urmă cu câteva luni când, din cauza unei răceli, a ajuns la spital împreună cu mama sa. Odată ajunsă acolo, a uitat de răceală şi de tot. Munca medicilor, dedicată salvării de vieţi, a impresionat-o într-atât, încât i s-a părut că nimic nu e mai important. Aşa că s-a decis: se va face medic, când va fi mare. „Până când o să cresc mare, să mă fac doctoriţă, o să învăţ carte şi o să o ajut pe mami. Când voi fi doctoriţă, o să îi ajut pe copiii bolnavi,“ ne-a mărturisit micuţa.

Căci lumea, aşa cum şi-o imaginează ea, este una a oamenilor buni. „Aş vrea ca, atunci când o să fiu mare, oamenii să nu mai fie răi unii cu alţii. Vreau să nu mai fie războaie, iar oamenii să aibă mai mulţi bani. În clasă cu mine am un coleg care e foarte sărac, iar mami îi mai face câte un sandvici, să se bucure şi el,“ ne-a mai spus fetiţa.

"Aş vrea ca, atunci când o să fiu mare, oamenii să nu mai fie răi unii cu alţii. Vreau să nu mai fie războaie, iar oamenii să aibă mai mulţi bani.", Daniela Pavel, elevă

COMPUNERE

„Cum am învăţat să merg pe bicicletă“

„Sunt încă un copil dar, privind în urmă, îmi dau seama că am mai crescut. Sunt la şcoală, şi acum am mult de învăţat şi multe teme de făcut. S-au dus timpurile când eram la grădiniţă şi mă jucam cu jucării şi păpuşi. Făceam tot felul de prostioare, care acum mi se par hazlii.

Îmi aduc aminte cum am învăţat să merg pe bicicletă. Era o zi călduroasă de vară. Mă plictisisem să merg pe bicicleta cu roţile ajutătoare. L-am pus pe tata să dea roţile ajutătoare jos şi să merg fără ele. Cum am urcat pe bicicletă am şi căzut. Mama mă necăjea şi îmi spunea că nu o să învăţ niciodată. Atunci m-am ambiţionat şi am încercat să merg singură. Mai cădeam, mă ridicam şi până la urmă am învăţat să merg pe bicicletă. Mergeam atât de încordată, încât nu mă uitam nici în stânga, nici în dreapta. Părinţii au zâmbit, m-au felicitat şi au spus că sunt o fetiţă ambiţioasă.“ (Daniela Pavel)

CAIET DE TEME. Fragment din compunerea Danielei, aşa cum a scris-o pentru şcoală